- Editorial - nr. 199 / 28 Octombrie, 2008 Am ezitat multa vreme sa dau curs unor scrisori si telefoane primite la redactie sau unor intrebari adresate, direct, de cititorii "Cuvantului liber", de multi cetateni mureseni care doreau sa afle adevarul in legatura cu retragerea candidaturii mele la viitoarele alegeri parlamentare uninominale din 30 noiembrie a.c. Am ezitat, din motive bine si argumentat intemeiate. Ratiunile au decurs, in acele momente, din nevoia de liniste in randul PSD Mures, al carui vicepresedinte eram (inca), plecand de la ideea ca noi, romanii, avem cu cine ne bate, ca, in razboiul romano-roman, tot noi vom pierde, ca de dihonia si de "blestemul dezunirii" se vor bucura altii, adica neprietenii, entuziasmati de o galceava romaneasca. Asa am considerat eu, cu bunul-simt al ardeleanului mai mult grijuliu cu opiniile celor din jur decat cu problemele proprii. Din pacate, unii nu au gandit la fel ca si mine! Tocmai la acest aspect ma simt obligat, de data aceasta, sa ma refer in cele care urmeaza, dupa ce am reflectat bine. Dupa cum se stie, noi, fostii PUNR-isti mureseni, nu am agreat si nu am fost, sub niciun motiv, de acord cu fuziunea, prin absorbtie, a partidului de suflet al ardelenilor, cu Partidul Conservator, la Congresul din februarie 2006. In numele muresenilor mi-am exprimat atunci opinia clara, demna, fara ocolisuri, in fata celor patru mii de participanti. Am hotarat sa ramanem noi, PUNR-istii mureseni, ca grupare independenta, distantata de toate partidele politice actuale. PUNR s-a nascut la Targu-Mures, dintr-o necesitate, in conditiile unor tot mai agresive porniri antiromanesti ale UDMR, ale extremistilor, iredentistilor, neorevizionistilor si sovinilor maghiari, iar compromisul, pus la cale de catre gruparea domnului general (r) Mirecea Chelaru, presedintele de atunci al PUNR, fara a fi noi, muresenii, prea mult intrebati, nu p