Cand ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a declarat, saptamana trecuta, ca Romania sprijina proiectul gazoductului South Stream, pe care doreste sa il construiasca Gazprom, si ca este gata sa i se alature daca va fi invitata de Moscova, am inteles dimensiunea stanjenelii cu care Comisia Europeana a respins nominalizarea acestui personaj dezolant pentru un post de comisar. Vorbim, desigur, despre acelasi Vosganian care cerea CSAT sa ia in discutie legea de salarizare a profesorilor si care acum, cu de la sine putere, s-a aratat pregatit sa rastoarne strategia energetica a tarii si conceptia de securitate nationala dintr-o singura lovitura.

Pentru ca exact asta ar insemna o alaturare a Romaniei la proiectul gazoductului South Stream: o lovitura mortala data proiectului european Nabucco si securitatii energetice a Europei. Directorul Transgaz, Ioan Rusu, compania romaneasca parte a concernului Nabucco, ar fi afirmat cu acelasi prilej ca cele doua proiecte nu sunt concurente si ca Gazprom ar putea deveni fara nici o problema proprietarul tronsonului South Stream care ar urma sa traverseze Romania.

Daca am inteles bine, Vosganian isi intemeiaza consideratiile geopolitice si geostrategice pe invataturile obtinute de Ioan Rusu la intalnirea de pe 16 octombrie pe care a avut-o la Moscova cu seful Gazprom, Alexei Miller, si cu vicepresedintele acestuia, Alexander Medvedev, in prezenta ambasadorului nostru in Rusia, Constantin Grigorie. O sursa buna si politic competenta acest Rusu, avand in vedere ca pana anul trecut se ocupa cel mult cu politica de transferuri a echipei de fotbal Gaz Metan Medias.

Lasand insa ironia deoparte, nu putem sa nu ne intrebam cine i-a trimis pe Rusu si pe seful Romgaz, Francisc Toth, doi insi care au invatat diplomatia la piciorul sondei, sa dea piept complet nepregatiti cu doi dintre cei mai redutabili si mai r