Toate lucrurile astea şocante pe care le dezgroapă în fiecare zi o presă mai scotocitoare ca oricând, creează tot mai mult sentimentul unei societăţi scăpate de sub control, în care se poate întâmpla aproape orice şi în care autoritatea publică reprezintă o coordonată neglijabilă.

Cei care ajung în „fruntea bucatelor” se instalează acolo nu pentru a gospodări mai eficient şi mai echitabil resursele, ci pentru a-şi tăia feliile cele mai consistente pentru consumul propriu, al lor şi al găştilor politice care i-au promovat.

Iată acest scandal al veniturilor exorbitante ale şefilor de Agenţii - Agenţiile astea sunt un fel de apendici ai Guvernului, în care premierul îşi numeşte rubedenii, fini, cumetri şi alte obligaţii electorale pe care nu mai este nevoie să-i treacă prin filtrul confirmării Parlamentului sau Preşedinţiei. De cele mai multe ori, aceste Agenţii fac ori lucruri inutile, ori formale. Oricum, aproape în nici unul dintre cazuri nu este necesar aparatul administrativ umflat pe care-l au la dispoziţie doar pentru a-şi justifica existenţa. Şefi ai acestor agenţii au ajuns la venituri lunare de peste 100 de milioane de lei vechi, în timp ce şoferii şi femeile de serviciu se răsfaţă cu 20-30 de milioane. Premierul a părut uimit că astfel de lucruri se întâmplă, de parcă el ar trăi pe o planetă şi ceilalţi pe o alta pe care abia acum o descoperă. A ordonat să li se taie lefurile la nivelul secretarilor de stat. N-a scos niciun cuvinţel despre nenumăratele şi fantasmagoricele sporuri care rămân în funcţiune. Şi nici despre ce ar urma să se întâmple în grilă, pe verticala acestor salarii: şeful va avea vreo 40-45 de milioane, în timp ce adjuncţii vor continua să încaseze suta? Dar nici măcar ăsta nu e lucrul cel mai important. Esenţial este faptul că şeful guvernului nu doreşte să ştie cum s-a ajuns la astfel de lefuri, care este mecanismul care le-a