Dansatorul întruchipează pe scenă atât personajul feminin, cât şi pe cel masculin, din povestea foarte clar decupată coloristic în negru, roşu, alb. “Umbre de lumină” este un one-man-show în întreaga accepţiune a cuvântului, chiar dacă de această dată e vorba despre un spectacol în care personalitatea lui Răzvan Mazilu este pusă în valoare de un alt coregraf. Coregrafia este semnată de francezul Philippe Tréhet, unul dintre cei mai apreciaţi coregrafi francezi, cu spectacole montate pentru companii importante de dans, precum Nederlands Dans Theater (Olanda), Francisco Ballet (SUA) sau Bat Dor Dance Company (Israel).
Iată ce afirma Philippe Tréhet înaintea premierei: „Personajul pe care îl întruchipează Răzvan este un om închis în trecutul său, obişnuit să trăiască alături de fantomele iubirilor sale pierdute. În lupta de a se elibera de trecut, umbrele îi vor deveni, mai presus de toate, cei mai buni aliaţi.”
Dansul şi lupta interioară
“Umbre de lumină” este un spectacol care pune mult mai multe probleme decât “Un tango mas” sau “Urban Kiss”.
Sfâşiere interioară, diferite faţete ale interpretării, Răzvan Mazilu înfăţişează scenic prin tehnicile de dans care l-au consacrat o luptă interioară permanentă, de data aceasta ajungându-şi sieşi, întruchipând atât personajul feminin cât şi pe cel masculin din povestea foarte clar decupată coloristic în negru, roşu, alb, fiecare cu simbolistica ei clară.
Costumele sunt concepute de Doina Levintza, care oferă, de altfel, singura contribuţie românească de pe afiş în afara protagonistului.
Dacă scenografia minimalistă şi coregrafia sunt semnate de Philippe Tréhet, se mai poate vorbi despre doi autori ai spectacolului: despre compozitorul muzicii, Jean-Jacques Schmidely, care evoluează într-un spectru foarte larg, de la minimalism la interesan
