Trupele poloneze şi-au încheiat misiunea pe care o aveau în Irak, după cinci ani în care au fost în miezul luptelor. Spre deosebire de România, Polonia a participat chiar de la începutul invaziei coordonate de americani din 2003, prin GROM – forţele sale speciale în complicate şi aproape sinucigaşe misiuni.

Puterea de acţiune în Irak a GROM a creat o aureolă în jurul unităţii, care astăzi este considerată una dintre cele mai bune formaţiuni de acest gen din lume. În cei cinci ani de prezenţă în Irak, Polonia a avut 15.000 de militari. Din păcate, şi pierderile de vieţi omeneşti au fost pe măsură, comparativ cu celelalte ţări din estul Europei care au avut forţe în teatrul de operaţii. Au fost aduşi acasă, în sicrie, 22 de militari, iar alţi 116 au fost răniţi. Totodată, au mai murit doi jurnalişti şi un ofiţer de protecţie.

În mod firesc, acum în Polonia s-a tras linie şi societatea poloneză face bilanţul. Câştigul Varşoviei constă, fără doar şi poate, în antrenarea unei mari părţi a Armatei în misiuni de o deosebită complexitate în vreme de război şi apoi de rezistenţă a insurgenţilor. Aria de responsabilitate a forţelor poloneze a atins întinderea maximă în momentul în care au preluat comanda Diviziei Multinaţionale Centru Sud. Acest lucru a însemnat o monitorizare, împreună cu militari din alte state, printre care şi România, a 65.632 de kilometri pătraţi în care locuiesc cinci milioane de irakieni. Divizia a fost implicată chiar din 2003 în stabilizarea zonei central-sudice şi în antrenarea forţelor irakiene.

Apoi, din punct de vedere politic, prezenţa în plutonul aliniat de Washington i-a făcut vizibili pe polonezi la nivelul mapamondului şi s-au deschis uşi. Polonia a fost catalogată de oficialii americani, în repetate rânduri, drept un stat aliat special şi de nădejde. Dar ceva se întâmplă cu statele est-europene c