Ana Puşcă a emigrat din România în 1999, la numai câteva luni de la terminarea liceului. Destinaţia aleasă a fost Franţa. A absolvit facultatea de matematică, iar în acest moment este angajata unei companii care produce softuri specializate în valorizarea produselor financiare. Cu toate că nu a avut dificultăţi mari în integrarea sa în cadrul societăţii franceze, Ana recunoaşte că singurul său regret legat de decizia de a pleca din România este că nu a găsit aceeaşi căldură din partea noilor prieteni, ca cea de acasă. Visul său este de a avea propria afacerea şi de a contribui la ameliorarea imaginii României peste hotare. EVZ: De ce aţi ales să emigraţi şi de ce aţi ales Franţa ca destinaţie?
Ana Puşcă: Sora mea, Elena Perseil, dorea să facă un an de specializare în domeniul modei la Paris, şi eu terminând liceul în acelaşi timp, a dorit să o acompaniez. Ea s-a întors în România după un an, dar vine destul de des în Franţa, prin afacerea proprie pe care o are aici.
Cum a decurs acomodarea în interiorul societăţii franceze?
În 1999, când am ajuns la Paris, acomodarea a fost destul de grea din punct de vedere administrativ şi social. Prima mea impresia a fost că Parisul este mai frumos în realitate decât în cărţi, dar că omenii sunt reci. Primele săptămâni am alergat peste tot, să reglez probleme administrative şi nici nu le-am simţit cum au trecut.
Faptul că aveam 19 ani, că eram româncă, pentru că doream să urmez cursurile de la facultatea de matematică, nu părea credibil în faţa autorităţilor locale. În fiecare an trebuia să constitui dosare interminabile. Din punct de vedere social, colegii de facultate păreau destul de speriaţi de români în general, pentru cazurile de furt, prostituţie, etc. De aceea nu erau foarte deschişi în comunicare.
Care au fost cele mai mari diferenţe pe care le-aţi observat între