Fapt: percepţia riscului stă la baza fluctuaţiilor de preţ. De ce trebuie să aştepţi străinii să-ţi ridice bursa când altele s-au clădit, se administrează şi se alimentează cu forţe proprii? Ani de zile, bursa a crescut şi a fost alimentată cu bani străini, care au pus preţurile în mişcare. Micii investitori şi fondurile de investiţii au prins şi ele această mişcare cu „speranţa“ că bursa se va tot duce în sus, în relaţie direct proporţională cu dan

Fapt: percepţia riscului stă la baza fluctuaţiilor de preţ.

De ce trebuie să aştepţi străinii să-ţi ridice bursa când altele s-au clădit, se administrează şi se alimentează cu forţe proprii? Ani de zile, bursa a crescut şi a fost alimentată cu bani străini, care au pus preţurile în mişcare. Micii investitori şi fondurile de investiţii au prins şi ele această mişcare cu „speranţa“ că bursa se va tot duce în sus, în relaţie direct proporţională cu dansul majoretelor. La început a fost neîncrederea, „Nu se poate întåmpla aici, suntem o ţară emergentă“, apoi speranţa, „Se va întoarce, dom’le.“, Şi, acum, realitatea „E serioasă treaba; cåt va mai dura?“ Sunt faze tipice pentru orice piaţă bear. Cine nu le recunoaşte fie că nu le-a trăit, fie a învăţat bursa din cărţi de economie politică, reciclate. În decursul istoriei bursiere au fost zeci de astfel de perioade şi, de fiecare dată, s-a ieşit din ele. Problema a fost şi va rămåne timing-ul: cånd intri şi cånd ieşi din piaţă. Lumea a intrat pe val şi a fost luată de beţie.

Se vorbeşte de teoria decuplării care a funcţionat în crizele precedente: pieţele dezvoltate rămån în criză, cele emergente, nu. Acum avem prima criză care are loc în cadrul globalizării. Nimeni nu este la adăpost şi cel mai grav este să crezi că ţi-ai găsit unul. Banii străini vor reintra la bursă numai în momentul în care condiţiile globale vor alimenta apetitul pentru risc. Pånă atun