Economia Romaniei nu a intrat in criza ca efect imediat al turbulentelor din pietele financiare, insa nimeni nu ne poate asigura ca, daca lucrurile se inrautatesc in lume, noi vom ramane o oaza de liniste. Nimeni nu poate profeti astazi ca un euro va costa la Bucuresti peste trei luni mai putin de 3,73 lei, cat e acum. Totodata, nimeni nu stie cand si unde se va opri zbuciumul companiilor listate la bursa. Deocamdata toate tarile lumii fac eforturi de a limita efectele naprasnice ale prabusirii pietelor financiare, iar singura certitudine a momentului pare a fi faptul ca marile economii traiesc cea mai teribila criza de dupa razboi.
Pericolul cel mai mare al acestei crize este prabusirea increderii in sistemul financiar, articulat pe marile case de investitii, banci si piete de capital. Constat ca autoritatile de la Bucuresti nu au decat spaime, insa lipseste un plan de criza. Singura insitutie coerenta a Romaniei pare a fi banca centrala, insa si din aceasta directie vin uneori mesaje bizare. De pilda, nu inteleg de ce arhitectul politicii monetare a BNR s-a declarat ieri surprins ca Standard&Poor’s a coborat ratingul Romaniei. N-ar fi trebuit sa fie o surpriza pentru BNR, deoarece cei de la banca centrala cunosc cel mai bine cliseele si standardele fixe in care sunt inchistate analizele agentiilor de rating. Ca in multe alte ocazii pe care mi le amintesc, S&P a penalizat o nervozitate a mesajelor electorale, care s-a finalizat, nefericit, cu pomeni.
Pomenile astea, ne reaminteste S&P, costa, deoarece orice majorare din buzunarul statului trebuie acoperita prin incasari mai mari, deci prin majorari de impozite si taxe.
Pana atunci insa, cheltuiala marita va adauga perspectivei economiei romanesti un nou dezechilibru. Pe scurt, dusul rece de la S&P reaminteste ca marile economii ale lumii traiesc o criza financiara in care banul se
