Dupa ce în a doua jumatate a lunii octombrie au lucrat în regim de avarie, adica doar doua zile saptamânal, parlamentarii se pregatesc sa intre în vacanta electorala. Astfel, din noiembrie ei nu se vor mai întâlni în nici un fel de sedinte de for legislativ, ci vor migra spre cabinetele din teritoriu unde – chipurile – îsi vor desfasura activitatea. Conform statisticilor, aproximativ 90% dintre actualii parlamentari candideaza la alegerile uninominale din 30 noiembrie, astfel încât nu e greu de dedus care le va fi principala preocupare din teritoriu.
În mod bizar, ei nu au stabilit si data la care vor reveni la munca, dar mai conteaza oare acest amanunt? Important e ca oamenii îsi vor vedea linistiti de campania electorala, desigur pe banii contribuabililor. Deoarece, paradoxal, desi nu îsi vor desfasura activitatea pentru care au fost mandatati sa ne reprezinte în Parlament, alesii îsi vor primi, totusi, lefurile pe luna noiembrie. Pentru cei care nu cunosc detalii despre salarizarea demnitarilor publici, le recomand Ordonanta de Guvern nr. 10/2008: în timp ce un presedinte de comisie si un secretar este remunerat cu 6.932 lei, un senator sau un deputat ia 6.343 lei lunar. La aceste valori se adauga suma forfetara ca sprijin financiar pentru gestionarea biroului din teritoriu, în suma de o indemnizatie si jumatate, adica 9.514 lei brut lunar.
Astfel, o luna de chiul din partea parlamentarilor ne costa aproape 7 milioane de lei, bani care nu-s de ici de colo. Cam scump, vorba unei reclame, mai ales ca eficienta si calitatea lasa serios de dorit. A devenit un cliseu sa vizionam la televizor imagini cu parlamentari dormind, motaind, lecturând netulburati presa sau votând cu nesimtire în locul colegilor. În acest timp, un cetatean de rând care lipseste nemotivat de la serviciu risca sa nu-si primeasca salariul si chiar sa fie dat afara. Oare egalitatea e
