Deoarece 60% din preţul gigacaloriei e subvenţionat de stat, căldura se distribuie numai cu voie de la miniştrii internelor, finanţelor şi economiei. Sursa: Andreea Tănase

Furnizarea căldurii în Bucureşti ţine, zilele acestea, de un joc absurd al condiţionărilor între instituţiile statului. Dacă miniştrii internelor - Cristian David - şi economiei şi finanţelor - Varujan Vosganian - îşi vor da acordul pentru transferarea sumelor de compensare, primăria le va trece în contul RADET, iar acesta îşi va plăti datoriile către Elcen, care, la rându-i, va putea să cumpere combustibil pentru la iarnă.

Această inginerie financiară, de trecere a banilor dintr-un buzunar al statului în altul, ţine din 1995, dată de naştere a datoriilor istorice pe care regia de termoficare bucureşteană le-a acumulat faţă de producătorul de energie, şi le tot reportează de la an la an. Aceste datorii nu au nimic de-a face cu vreo neplată a prestaţiei din partea consumatorului final - cetăţeanul, ci cu producţia ineficientă a gigacaloriei şi cu pierderile de pe reţele pe care le înregistrează sistemul vechi de distribuţie a căldurii.

Două de la minister,şapte de la primărie

Costul unei gigacalorii produse în Bucureşti este 268 de lei. Cetăţeanul nu plăteşte la întreţinere decât 119 lei (cam 40%), restul fiind suportat de stat în două moduri: 40% plăteşte guvernul, până la preţul naţional de referinţă (prin cele două ministere amintite), iar 20% - primăria, care îşi subvenţionează astfel şi regia proprie de distribuţie a energiei termice. Întârzierea cu care guvernul îşi plăteşte partea a generat de-a lungul anilor parte din cele peste 700 de milioane de lei, plus penalităţile, datoria pe care RADET o are la Elcen. Datoriile populaţiei către RADET sunt nesemnificative - de ordinul câtorva milioane.

Virgil Ramba, directorul RADET, a exp