Cu doar o saptamina in urma, doi oameni pe care-i apreciez mult au venit in Braila. Unul e scriitor, altul e critic si profesor universitar. Scriitorul este considerat cel mai puternic romancier de dupa 1989. Criticul este un tinar care se misca usor si repede prin literatura, sociologie, politologie, psihologie etc. Oamenii au venit in Braila, au vorbit amical despre literatura, despre viata, despre moarte, despre oameni. Au zimbit prietenosi, au stat la dispozitia oricui, au ascultat cu atentie orice au fost intrebati. Apoi i-am condus la hotelul unde erau cazati. Au mai venit si alti braileni dornici sa-i cunoasca. Asa ca am coborit cu totii in restaurantul (sic!) hotelului. Am comandat mincare si bere. Discutiile au continuat si au devenit pasionante. Aceleasi intrebari despre viata, moarte, tinerete, batrinete, dreptate, nedreptate, bogatie, saracie. Dar tocmai cind totul devenise mai interesant, sintem anuntati ca s-a terminat bilciul. Nu verbal, cum v-ati imaginat, ci ridicindu-ni-se scaunele in cap. Ba, mai mult, ni s-a atras atentia ca s-a inchis casa de marcat si noi sintem cam obositi. Cu toate ca nu aveam de ce, ne-am ridicat, ne-am scuzat si am plecat. Am mai facut citiva pasi, poate gasim ceva deschis. Era ora 23.00. Afara ploua si ramasesera citeva probleme nediscutate. Nu mare lucru. Doar "Criza spiritului", a lui P. Valery, si "Revolta maselor", a lui Ortega y Gasset, chestii fara importanta de prin '29-'30. Am luat la pas Calea Calarasilor. Bezna, lacate si un grup de chiriasi din Centru, care ne-au injurat de ne-au spurcat. Ne-am suit intr-un taxi, condus de un sofer iscusit. Tipul ne-a dus la un club de pe Calea Galati. Clubul era deschis, dar absolut pustiu. Cu toate acestea, intrarea in pustietate costa 20 RON de persoana. Am vrut sa platim cu conditia sa ni se explice logica care sta la baza acestei afaceri. Patru haidamici, penibili cu totul,