Scriitorul Stelian Tănase a strâns în beciul locuinţei sale sute de casete de interviuri cu oameni de cultură, din care acum ţese poveşti. În umbra omului de televiziune Stelian Tănase, l-am descoperit pe scriitorul Stelian Tănase, care ne-a primit în casa lui să ne povestească cum a căpătat formă cel mai nou roman al său, “Maestro”. Sub vişinul poreclit “Gică”, răsărit în curtea din spatele vilei cu mansardă, ne-a dezvăluit că vrea să se mute cât mai repede la Paris. Tot ce îşi doreşte este să scrie, departe de România, “o ţară a contrastelor, o societate fracturată, în care noi ne detestăm unii pe alţii”. Stelian Tănase ne-a mărturisit, în exclusivitate, că anul acesta va fi ultimul în care mai face talk-show de televiziune. Va continua, însă, cu filme şi documentare.
- Când v-aţi apucat de scris “Maestro”?
- În urmă cu zece ani am fost la Paris pentru o cercetare care privea exilul cultural românesc şi am făcut interviuri cu toţi intelectualii marcanţi care trăiau acolo de decenii, pe baza unui chestionar obişnuit, sociologic. După o lună de interviuri zilnice, ore în şir, am înţeles că oamenii aceştia aveau până la urmă un discurs comun, nu în sens rău, ci în sensul că trecând prin aceleaşi experienţe făcuseră un bilanţ care era foarte asemănător şi care însemna ţara pe care au lăsat-o în urmă.
Cei mai mulţi trăiau într-o periferie culturală franceză chiar dacă în România aveau un anumit prestigiu, aveau o relaţie de hate-love cu Bucureştiul. Am în beci 50-60 de casete cu interviuri, ar fi o carte în sine. Şi aşa a început să îmi apară acest profil al exilatului. Eu nu am fost un exilat. Am trăit un an în Statele Unite ale Americii acum vreo 12 ani, perioadă în care mi-am spălat creierii.
- În sens pozitiv?
- Da… Am înţeles cum funcţionează la nivelul omului simplu societatea americană,
