Clădirea Bibliotecii Universitare a rămas o ruină după evenimentele din decembrie 1989. Imaginea acesteia în şantier a dominat 10 ani Piaţa Revoluţiei, întrucât lucrările de reconstrucţie au demarat greu şi s-au desfăşurat anevoios, prelungindu-se an de an.

DONAŢII

De la înfiinţarea sa, Biblioteca a avut un patrimoniu considerabil, întrucât “oamenii înstăriţi” din acea epocă, cei care au contribuit atât prin donaţii în cărţi, cât mai ales prin donaţii în bani şi moşii, considerau acest gest o onoare care aducea cu sine şi un anumit prestigiu. Averea mobilă a acestei instituţii provenea din donaţiile şi legatele familiei regale, precum şi ale mai multor particulari. Aşa cum a specificat Actul de întemeiere, Carol I a dăruit instituţiei 200.000 lei, ulterior încă 120.000 lei, iar prin testament 600.000 lei. Exemplul său a fost urmat de alţi membri ai familiei regale, care au făcut diferite donaţii. Regele dorise ca fundaţia să se poată întreţine numai din fondurile ei, fără să fie necesar să recurgă la subvenţiile statului: “Nu se ştie cum vor fi vremurile, ori cum vor fi împrejurările. Fundaţiunea mea trebuie să aibă binele tineretului şi asigurarea viitorului”, îi spunea regele lui Emil Pangrati. Astfel, din sumele provenite din închirierea magazinelor de la parterul Bibliotecii se cumpărau cărţi şi se acopereau unele cheltuieli. Din 1914 fundaţia dispunea de o nouă sursă de venituri, întrucât publicul dornic de manifestări culturale venea în număr mare la conferinţele şi dezbaterile organizate în marea aulă.

În 1895, Biblioteca avea 3.400 de volume, pentru ca în perioada interbelică numărul lor să ajungă la aproape 100.000 de volume legate şi sistematic aranjate în rafturile de fier ale depozitelor. Fundaţia avea, mai ales datorită donaţiilor, numeroase volume şi manuscrise rare, precum şi o colecţie de fotografii, relevee, desen