Sirena tropicală a cabaretelor pariziene, cum o numea Cummings, s-a născut în 1906, la Saint Louis. A fost prima femeie de culoare care a urcat pe scena unei săli de concert şi care a devenit star internaţional. A început să danseze în ceea ce astăzi am numi “street performance”, la 13 ani. Adevărata carieră începe însă la Paris, în 1925, entuziasmând şi scandalizând în egală măsură “Oraşul luminilor” cu dansul său erotic.

Angajată la Folies Bergeres, este aplaudată seară de seară pentru “Dansul sălbatic”, în care apare îmbrăcată numai cu o centură de banane artificiale. Devine muza scriitorilor, pictorilor, sculptorilor.

Hemingway o numeşte “cea mai sezaţională femeie pe care am văzut-o vreodată”, Picasso o descrie astfel: “Înaltă, cu pielea de culoarea cafelei, cu ochi de abanos, picioare de paradis şi un zâmbet mai presus de toate zâmbetele”. Devine, pentru lumea anglo-saxonă, “Venus de bronz”, “Perla neagră”, Zeiţa creolă”, iar pentru Franţa, care îi acordă cetăţenia în 1937, “La Baker”.

Celebra divă a cabaretului parizian a venit în 1928, la Bucureşti. În pofida unui onorariu imens pentru acea vreme, Constantin Tănase o aduce într-un spectacol la Cărăbuş. Publicul bucureştean a întâmpinat-o cu curiozitate, a aplaudat-o fermecat, i-a urmărit cu amuzament excentricele plimbări pe calea Victoriei sau apariţiile de la Capşa sau de la restaurantele de la Şosea, uneori la fel de pitoreşti.

Avea să revină în România, în 1970, pe scena Cerbului de Aur de la Braşov. Cinci ani după aceea, pe 12 aprilie, încheia definitiv spectacolul unei vieţi, în urma unei hemoragii cerebrale, la vârsta de 68 de ani. După o slujbă funerară la biserica Madeleine din Paris, a fost înmormântată în cimitirul din Monaco.

HBO a realizat în 1991 “The Josephine Baker Story”, în filmul animat “Anastasia” din 1997, Baker apare î