Martin Amis e considerat unul dintre cei mai influenţi şi inovatori scriitori britanici contemporanil. Această poveste dramatică de dragoste din Gulagul sovietic este inspirată de memorialistica şi istoriografia ultimului deceniu. Casa înâlnirilor , de Martin Amis
Traducere: Cristina Panaite
Editura Polirom, 2008
*Această poveste dramatică de dragoste din Gulagul sovietic este inspirată de memorialistica şi istoriografia ultimului deceniu
După opt ani de lagăr în nordul arctic al Rusiei, Lev are dreptul la o noapte de dragoste cu soţia lui, Zoia, într-o baracă numită Casa Întîlnirilor. Iată-l povestind acest moment fratelui său: „În timp ce făceam dragoste nu mă gîndeam la femeia mea. Mă gîndeam la masa de la cină. Bucăţoaiele de pîine, heringul întreg şi ciorba cu grăsime...
Bineînţeles că puteam să-mi spun: «Opt ani de zile n-ai văzut mîncare în faţa ochilor şi apoi ai făcut cu totul altceva». Unul dintre lucrurile îngrozitoare din acea noapte a fost senzaţia de invadare din interior şi sentimentul că devenisem un simplu spectator al unui «eu» străin. Am luat cina şi asta a fost al dracului de fain.
Cu vodcă şi ţigări. Apoi am ajutat-o să se spele. Călătorise o zi întreagă în remorca unui camion şi nu poţi să-ţi imaginezi ce vînătăi avea. Două săptămîni pe tren şi pe maşină. Curajul, fidelitatea şi însufleţirea ei neprefăcute mă făceau să jubilez. Eram plin de recunoştinţă şi m-a cuprins iar dorinţa.
De data asta am fost mulţumit să descopăr că nu mă mai preocupa mîncarea. Totuşi, mi-am dat seama cu oarecare întîrziere că mă gîndeam la somn. Somn şi îndurare. Era unul din momentele cînd gîndurile şi sentimentele latente etalează înaintea ta rezultatele muncii lor tăcute.
Afli ce anume te frămîntă şi de ce. Voiam să fiu compătimit în somn. Asta voiam. Pînă la urm
