- Editorial - nr. 200 / 30 Octombrie, 2008 Criza mondiala financiara care s-a abatut recent, indeosebi asupra celor mai puternice tari cu economia de piata, dar si asupra noastra, a saracilor, demonstreaza ca nici capitalismul nu este societatea ideala, mult visata, care sa corespunda aspiratiilor omenirii. De altfel, ea nici nu poate fi daca avem in vedere realitatile ce ne inconjoara si pe care le traim zi de zi, configuratia actuala planetara, cu tari bogate si tari sarace, cu numeroase zone conflictuale in care armele ucid pe capete, cu multa mizerie si saracie printre bogatie, cu inechitati crase ce diferentiaza oamenii nu dupa valoarea si capacitatea lor, ci dupa banii de care dispun. Iluzia libertatii pe care acest sistem o confera indivizilor este, credem, punctul forte care l-a facut mai de acceptat si mai pragmatic decat socialismul, fara insa a se detasa net, cu o superioritate aparte. De altfel, exegetii care i-au urmarit nasterea sa istorica recunosc ca el, capitalismul, a venit pe lume ,,manjit de sange, din cap pana in picioare", atribut care se pare ca l-a insotit in intreaga sa evolutie, evident in mod nuantat, dar fara a-l parasi vreo clipa. Ca sistemul capitalist, atat de ridicat in slavi de unii, dar nu intamplator, n-a fost usa de biserica ne-o dovedesc convulsiile si marile crize economice, dar si sociale, politice si militare care s-au abatut asupra statelor in decursul existentei lui, aproape in mod ciclic, indeosebi in secolul trecut, cand omenirea a fost confruntata cu cel putin doua recesiuni de foarte mari proportii, cea mai mare fiind in anii 1929-1933, cu doua razboaie mondiale catastrofale, cu instaurarea, in 1917, a socialismului in Rusia si apoi extinderea lui dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial in Europa de sud-est, printre care si in Romania, dar si in Asia si America Latina. Cu asemenea "zbateri" de un dramatism nemaiintaln