- Diverse - nr. 200 / 30 Octombrie, 2008 "Reaprinde-ti candela-n cascioare,/Langa busuiocul cel mereu,/ Degerat la maini si la picioare,/Se intoarce acasa Dumnezeu". Sa ne aducem aminte de aceste versuri emotionante, scrise de poetul-academician Grigore Vieru, puse pe note de Ion Aldea-Teodorovici si cantate impreuna cu lacrima lui geamana, Doina. Inceputurile in ale compunerii si interpretarii vestitelor melodii, care i-au consacrat pe cei doi, i le datoreaza academicianului poet Grigore Vieru care, undeva, spunea: "Am fost cel care i-am indemnat sa compuna si sa cante lucrari patriotice, nicicum «patriotarde», dupa cum se caznesc sa creada unii. Am observat de la inceput ca Doina si Ion au chemare speciala, un dar trimis de bunul Dumnezeu pentru acest gen de cantece deloc usor si tocmai de aceea de rar dat". Acum, la scurgerea celor 16 ani de la moartea tragica (30 octombrie 1992) a Doinei si a lui Ion Aldea-Teodorovici sa reaprindem candela memoriei pentru cele doua "lacrimi gemene", care picura necontenit in sufletul neamului nostru romanesc. Cei doi artisti basarabeni, frati cu noi, au fost mari iubitori ai tarii lor, Romania, si aceasta a facut ca, la indemnul lui Grigore Vieru, sa compuna cate un imn pentru Transilvania, Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat. Ultimul imn a fost inchinat Transilvaniei. "Transilvania, Transilvania/Vatra calda, luminoasa/Ca litania, ca litania/De straveche si frumoasa". Dar un dor nespus au avut cei doi pentru Eminescu, pe care l-au cantat atat de frumos: "La zidirea soarelui se stie,/Cerul… a muncit o vesnicie,/Noi, muncind intocmai,/Ne-am ales cu,/Ne-am ales cu domnul Eminescu". Pe drept cuvant, Ion si Doina au fost doua lacrimi gemene sau, cum spune poetul Ion Hadarca, "o pereche frumoasa si un cantec fara pereche". MARIN CALDARARIU - Diverse - nr. 200 / 30 Octombrie, 2008 "Reaprinde-ti candela-n cascioare,/Langa busuiocu