Ceea ce se petrece în România are prea puţin de-a face cu revendicări salariale raţionale, cu lupta sindicală. A mări brusc cu 50% lefurile a 400.000 de cadre didactice şi, în continuare, a încă un milion de bugetari – în plină criză mondială – stârneşte stupoare în cancelariile UE, în celelalte ţări. Care caută măsuri austere de frânare a unei prăbuşiri greu, dacă nu imposibil de evitat.Tăvălugul dâmbovi Ceea ce se petrece în România are prea puţin de-a face cu revendicări salariale raţionale, cu lupta sindicală. A mări brusc cu 50% lefurile a 400.000 de cadre didactice şi, în continuare, a încă un milion de bugetari – în plină criză mondială – stârneşte stupoare în cancelariile UE, în celelalte ţări. Care caută măsuri austere de frânare a unei prăbuşiri greu, dacă nu imposibil de evitat.Tăvălugul dâmbovi

Ceea ce se petrece în România are prea puţin de-a face cu revendicări salariale raţionale, cu lupta sindicală. A mări brusc cu 50% lefurile a 400.000 de cadre didactice şi, în continuare, a încă un milion de bugetari – în plină criză mondială – stârneşte stupoare în cancelariile UE, în celelalte ţări. Care caută măsuri austere de frânare a unei prăbuşiri greu, dacă nu imposibil de evitat.

Tăvălugul dâmboviţean nu are nici barem o determinare sindicală. A fost pornit nu de cererile exprese ale profesorilor, ci de amendamentul populist al PSD, votat cu capul în traistă. Şi înhăţat rapid de PD-L şi de Preşedinţie, care au realizat că adversarii politici punctaseră electoral şi care s-au zorit să incite sindicatele. Deşi mărirea otova i-avantaja net tot pe privilegiaţi (profesorii universitari) şi abia de lăsa niscaiva firimituri debutanţilor.

Lui Tăriceanu i-ar fi fost lesne, mai are doar câteva săptămâni de mandat, să aplice legea şi să lase lui Geoană sau Boc (de fapt, lui Băsescu) o Trezorerie goală şi un Buget pe 2009 deja iremedia