Faptul ca filmul e interzis spectatorilor sub 18 ani e cea mai buna reclama pentru ceilalti. Iar titlul in romana, desi suna ca intr-un articol de ziar despre o bomba la metrou, e mai potrivit decat daca s-ar fi tradus mot-à-mot originalul „Midnight Meat Train”. Ryuhei Kitamura nu-si bate joc de cea mai populara nuvela a scriitorului horror Clive Barker. Fanii amandurora primesc de-a dreptul in figura cele mai odioase imagini. Numai sa-i tina, cum s-ar zice, coloana.
Povestea se intampla, pentru cine nu cunoaste deja subiectul, in subteranele New Yorkului, oras unde metroul circula non-stop. Un fotograf dornic sa-si faca un portofoliu care sa intereseze o cunoscuta galerista, surprinde niste instantanee cu o tanara agresata despre care afla a doua zi din ziar ca e data disparuta.
Cu un interes care se va transforma curand in obsesie, fotograful urmareste – tot noaptea, un barbat cu aer bizar si o geanta demodata in mana, si observa la el acelasi inel pe care-l surprinsese in instantaneele cu fata disparuta.
Nuvela de la care porneste filmul a aparut in volumul intai al trilogiei „Books of Blood”, iar Clive Barker a scris-o plecand de la niste crime reale care s-au petrecut la momentul respectiv in metroul din New York. (Totusi, s-a filmat la Los Angeles.).
Spre deosebire de alte filme horror, „Metroul groazei” nu te sperie, ci te oripileaza. Nu iti aprinde venele prin telefoane la care nu vorbeste nimeni sau usi deschise sau pene de curent. Ryuhei Kitamura alege alta cale. Iti arunca totul in fata, te improasca, iti arata in prim-plan cele mai odioase crime pe care ti le-ai fi putut imagina. Dar nu tot timpul.
Peste un blat alcatuit din existenta cotidiana a personajelor – fericirea casnica a fotografului care se pregateste de insuratoare, discutiile cu galerista care incearca sa-l seduca, forfota sanogena a orasului diurn, discut
