La 3 octombrie 1950, in plin razboi rece, la bordul cargoului Villa Franca sub pavilion Panama, ancorat la Constanta, cetateanul elen Xenofon Kyriacou, comandantul navei, si oficialii romani Mihail Nicolae, directorul general al Administratiei Porturilor si Comunicatiilor pe Apa – PCA din Ministerul Comunicatiilor, Ionescu Raducanu, directorul Regionalei Constanta a PCA, si inspectorul de navigatie Teodoru Spiru, directorul Portului Constanta, redacteaza si semneaza procesul-verbal de "vizitare" – de fapt inspectie – a vasului: "corp, caldari si masini".
Operatiunea era urmarea ofertei de vanzare a cargobotului catre statul roman, facuta de Xenofon Kyriacou care cumuleaza calitatea de comandant cu cea de director al firmei Compania Maritima "Africana" – Panama, armatorul (proprietarul) navei. Insasi prezenta numarului unu din ierarhia PCA scoate in evidenta importanta tranzactiei pentru guvernul R.P.R. Asa cum se va vedea, nu din motive comerciale. De altfel regulile de baza ale contractelor de vanzare-cumparare sunt ocolite: "D. Comandant Xenofon Kyriacou pune la dispozitia Administratiei de Stat PCA (…) vasul Villa Franca cu drept de imediata exploatare urmand ca perfectarea contractuala (subl.ns.) a conditiilor respective sa se faca la o data apropiata ce se va fixa de comun acord". Deci livrare pe loc! In absenta oricarei referiri la pret, putem doar sa facem presupuneri. Logic, fiindca nimeni nu cumpara pielea ursului din padure e de crezut, din capul locului, ca grecul cu prenume ilustru avusese, anterior vizitei oficialilor, convorbiri cu alti oficiali romani care il vor fi asigurat ca nu ramane in pierdere, ca banul e ban, iar hartiile – simple formalitati. Misterul este ingrosat de nota-raport nr. 86/9 oct. 1950 inaintata catre Directiunea Marinei Comerciale – Cabinet – document pe care expeditorul, Spiru Teodoru, adauga, scris de mana, "Con
