Proprietarul companiei de transporturi Dacos din Râmnicu Vâlcea, Dan Petrescu, se află de câteva luni într-o dilemă: să vândă sau nu businessul înfiinţat acum 16 ani?Criza financiară i-a atenuat apetitul pentru tranzacţii. Actualul context internaţional i-a cam îngreunat lui Dan Petrescu negocierile cu potenţialii cumpărători pentru Dacos. Omul de afaceri vâlcean Dan Petrescu visa de când era copil să devină şofer de tir. Nu a ajuns să-şi câştige existenţa conducând tiruri, dar are în proprietate autocare şi, din când în când, se mai urcă la volan ca să testeze cum mai merge businessul. Călătorii nu ştiu că el e patronul, dar aşa află detalii importante care nu reies din cifre şi rapoarte.

Înainte de ’89, Dan Petrescu era angajatul Ministerului Afacerilor Externe, trimis la post la Havana în Cuba. Venind în România, el nu şi-a mai găsit locul. „Trebuia să mă mişc, toată lumea făcea ceva în ţara asta”, spune el. Aşă că, în 1992, Dan şi un prieten de-al său, Costel, au cumpărat un microbuz şi au început să transporte călători.

Parteneriatul s-a rupt în mai puţin de un an, dar firma şi titulatura ei, rezultată din combinaţia numelor asociaţilor, au rămas. Iar afacerea a evoluat treptat. Cifra de afaceri a grupului a fost anul trecut de aproximativ şase milioane de euro, cu 25% mai mult faţă de 2006. Dar Petrescu a vrut să vadă cu ochii lui cum funcţionează firma în realitate, nu în cifre.

Aşa că, într-o zi s-a deghizat în şofer. S-a urcat într-un autocar, le-a zâmbit călătorilor şi le-a dat bilete. „Concluzia mea a fost că mai avem lucruri de pus la punct, iar elementele care nu merg bine sunt transmise cel mai bine de piaţă”, spune el. În plus, acesta pune diversele nereguli şi pe seama faptului că o firmă cu mulţi angajaţi se gestionează mai dificil.

„O companie mare este ca un urs grizzly care se mişcă mai greoi