În varietatea caselor de colecţionar, Muzeul Mayer van der Bergh ocupă un loc aparte: îndeajuns de discret şi, în acelaşi timp abundent, pentru ca, odată descoperit, să stîrnească entuziasmul. Mărturisesc că, ajuns la Antwerpen pentru o zi, m-am grăbit să explorez Muzeul Regal de Arte Frumoase şi, desigur, Casa lui Rubens. În drum spre aceasta din urmă, însă, am avut inspiraţia să mă opresc pe Lange Gasthuisstraat, la numărul 19, în faţa unei clădiri mai curînd modeste. Faţada, deşi recentă, manevrează un vocabular istorist din care nu lipsesc aticul în trepte, arcaturile oarbe cu traiectorii gotice şi reliefurile încastrate. Dincolo de o anume solemnitate – ferestrele ample, geometria severă, cadenţa asizelor de cărămidă aparentă –, edificiul emană aerul familiar al decorului unei scene de gen pictate de Pieter de Hooch. În contrast cu rigoarea exteriorului se află, însă, interiorul baroc, fermecător-sincretic. Fritz Mayer van der Bergh este, pentru epoca sa, unul dintre cei mai însemnaţi colecţionari belgieni. A fost, în egală măsură, un fervent apologet al culturii flamande, înrolat, alături de alţi intelectuali din mediul local, în mişcarea de reformulare a identităţii naţionale. Prin urmare, efortul pe care l-a angajat în construirea colecţiei sale deschide o panoramă largă asupra artelor neerlandeze. Interesantă, pe de altă parte, este stratificarea ansamblului muzeal: colecţionarul a început să adune antichităţi şi material arheologic, a continuat cu textile tîrziu-medievale, pentru a se deschide, treptat, către pictură şi sculptură. Chiar dacă s-a dispensat, în timp, de o parte din achiziţiile timpurii (în 1891 a organizat două licitaţii cu acest scop), patrimoniul muzeului numără, azi, în jur de 3.000 de piese. Vizitatorul are de străbătut încăperile a două etaje, dispuse asimetric, în funcţie de limitările locului. Spectacolul este bine regizat: ru