Meseria de ceasornicar a fost cândva una dintre cele mai bine plătite, la fel ca şi aceea de cizmar, lustragiu sau confecţioner de chei. Pe vremea bunicilor, meseriaşii le practicau în pieţe, pe străzi sau în ateliere personale, şi aveau mereu clienţi. Astăzi, aceste îndeletniciri sunt pe cale de dispariţie. În Drobeta Turnu Severin mai există doar trei ceasornicari, care sunt la vârsta pensionării, un lustragiu, cinci cizmari şi un singur meşter care mai copiază chei. Meseriile de altădată sunt acum pe cale de dispariţie şi nimeni nu mai doreşte să o înveţe cum se meşteşugeşte cinstit. „Este păcat că meseria de ceasornicar nu se mai practică. Pe vremuri veneau foarte mulţi tineri care voiau să o înveţe şi aveam şi foarte mulţi clienţi. Acum, abia dacă mai am cinci-şase pe zi, iar de ucenicie nici nu mai vorbesc, nimeni nu mai vrea să înveţe meserie. În prezent, mai suntem doar trei ceasornicari, destul de bătrâni. Eu practic meseria asta de mai bine de 30 de ani şi o să ies la pensie. Păcat că în ziua de astăzi nimeni nu mai vrea să repare ceasuri, este o meserie frumoasă şi chiar bănoasă uneori. Mie nu mi-a fost ruşine niciodată să spun că repar ceasuri“, a povestit Victor Stancovici, de 53 de ani. „Au venit oameni importanţi la mine în atelier să le repar ceasuri valoroase, originale, care în ziua de astăzi nu se mai găsesc“, a mai spus nea Victor. Nicolae Scînteie şi Dorin Ilinca sunt alţi ceasornicari, la fel de îngrijoraţi de situaţia meseriei lor.
Un singur lustragiu Profesia de lustragiu mai este practicată de un singur bărbat în Drobeta Turnu Severin. Gheorghe Kovacs a învăţat meserie de la bunicul lui şi o face cu drag, mai ales că este singura sursă de venit. Este tatăl a trei copii şi locuieşte într-o casă dărăpănată, împreună cu mama sa bolnavă, de care trebuie să aibă grijă. Dar nu se plânge şi spune că nu ar practica nici o altă meserie cu a
