Ca să scape de taxele percepute de administraţiile locale pentru reducerea aglomeraţiei din centrul marilor oraşe, tot mai mulţi oameni îşi convertesc automobilele, transformându-le în vehicule nepoluante. Primăriile multor oraşe ale lumii au introdus taxe pentru automobilele care circulă prin centru. Maşinile electrice sunt scutite. Taxele plătite de şoferii care vor să traverseze marile oraşe au fost considerate multă vreme doar soluţii temporare pentru a fluidiza traficul în orele de vârf. Cum însă, pe întreaga planetă, locuitorii de la sate au continuat să se mute în zonele urbane, s-au înmulţit localităţile în care nu se mai poate circula din cauza blocajelor. Ca atare, taxa de aglomeraţie tinde să se generalizeze.

Primăriile sunt tentate

Prima metropolă care a introdus o „taxă de centru“ a fost Singapore, unde circulaţia devenise imposibilă încă din 1975. La vremea aceea, deşi colectarea banilor se făcea greoi prin instalarea unor gherete pe marginea şoselelor, introducerea taxei a decongestionat oraşul, circulaţia în zona cu restricţii reducându-se cu 60%, iar poluarea, cu 50%.

Între timp, mijloacele de supraveghere video şi de încasare a banilor s-au îmbunătăţit, iar metoda taxării a devenit astăzi mai uşor de aplicat. Edilii sunt tentaţi să aplice taxele pentru că acestea aduc bani la bugetul local şi, cu ajutorul lor, oraşele îşi diversifică mijloacele de transport în comun nepoluante (metrou, tramvaie, troleibuze, autobuze pe hidrogen etc.). Roma a introdus taxa de centru în 2001, Londra în 2003, iar Stockholm în 2006.

În Europa, chiar şi unele oraşe mici, precum Durham (Anglia), Znojmo (Cehia), Riga (Letonia) sau Valletta (Malta), au adoptat o astfel de taxă şi, temporar, au decongestionat traficul. Dacă socotim din Japonia până în Chile şi Canada, în peste o mie de oraşe din întreaga lume, mai mar