Titlul celui mai recent film al lui Joel si Ethan Coen, "Burn After Reading", este asemeni titlului. Povestea devine de la un moment dat atat de incalcita si atat de galopanta incat fiecare secventa se arde pe masura ce e vazuta. Dar umor e cat cuprinde, iar interpretarile sunt remarcabile. Singura problema e, poate, ca fratii Coen au un soi de umor care pare ca nu face priza etansa cu orice fel de public.
Am citit la noi reactii deloc apreciative (si nedrepte) la adresa filmului fratilor Coen. De exemplu, ca e o mare plictiseala. E drept, nu veneau din partea criticilor, ci de la spectatori cu blog (sau jurnalisti cu blog, ceea ce, pentru discutia de fata, e acelasi lucru). E drept, Coen-ii nu sunt Seth Rogen sau Judd Apatow, nici Ben Stiller sau Stan si Bran.
Nu vei auzi la ei glume de veceu sau de baieti sau alte glume fizice ori foarte explicite. Nu se arunca tarte cu frisca, desi cinemaul lor vine din aceeasi bucurie simpla de a face cinema pe care o aveau si filmele cu Stan si Bran.
Coen-ii sunt niste tipi care au citit destul de mult, au vazut filme, au invatat sa faca (bine) cinema, iar filmele lor sunt intotdeauna - si poate mai mult decat orice - filmele unor oameni indragostiti de cinema.
Ele sunt selectionate la festivaluri, premiate, au cronici bune. Iar unii spectatori nu stiu probabil intotdeauna de unde sa le apuce, de vreme ce sunt filme de festival si par sa fie destinate unui public emancipat.
Coen-ii le pot parea multora niste intelectuali care nu se joaca, asa, aiurea, ci vor sa spuna prin filmele lor mai mult decat putem noi intelege. Niste Antonioni-i si Bergman-i care nu se pot consuma la mall, cu ligheanul de popcorn in brate, ci doar in intimitatea Bibliotecii Universitare.
Ceea ce nu este asa.
Daca citim o carte gandindu-ne ca nu intelegem ce citim vom sfarsi pr
