Sa vorbesti limba engleza pe englezeste cu cuvinte chiar englezesti pare un pariu tot mai greu de sustinut, in Anglia de catre englezi sau aiurea...
In ultima vreme, observa Christine Kenneally pe www.slate.com, s-au inmultit cartile, eseurile sau studiile de caz dedicate limbii engleze. Au aparut titluri ca Viata secreta a cuvintelor: cum a devenit engleza englezeasca de Henry Hitchings, Limba risipitoare de Mark Abley, Magnifica noastra limba bastarda de John McWhorter, Alfabetul suculent de Roy Blount Jr. si nu numai. Dupa un mileniu si jumatate de la coagularea asa-zicand moderna a limbii lui Shakespeare, specialistii in lingvistica par a fi plini de resentimente fata de obiectul muncii lor, altfel nu ar numi-o in fel si chip, cu o ironie dura, fie "ratoi", fie "delfin", fie "supernova" sau, chiar, "travestit singuratic". Henry Hitchings e mai bland, mergand pana la tandru, el invocand calitatea de "martori" a cuvintelor englezesti, carora le remarca "energia sociala pozitiva", gratie careia "pedigree"-ul le poate fi transformat in "cariera" etc. Totusi, remarca faptul ca limba engleza a devenit, in ultima vreme, un "loc care faciliteaza intalniri ciudate" si ceva contacte nepotrivite, de vreme ce ea nu e doar "promiscua", ci, de-a dreptul, o "tarfa", cu o mult prea mare disponibilitate simili-cunilinctiala fata de alte limbi.
Istoria, cu contorsionarile ei erotomorfe, justifica multe dintre aceste epitete. Initial, timp de vreo sase sute de ani, incepand cu jumatatea secolului V d.Ch., engleza a fost o limba a invadatorilor, care a siluit identitatea lingvistica a bastinasilor celti. De altfel, "English" vine de la "Anglisc", dialectul unui trib germanic sosit in zona cu barda in mana. La randul lor, navalitorii initiali au devenit, in timp, victime ale altor invazii, inclusiv lingvistice, cele ale vikingilor fiind cele mai semnificative. A
