In zorii zilei de 27 noiembrie 1981, microfonul instalat in apartamentul din strada Marchian inregistra tacerea. Mugur Calinescu se trezea incetul cu incetul dintr-un somn agitat. Mama lui suspina din cand in cand, in vreme ce ii calca pantalonii, vestonul si camasa de scoala.
O lacrima nestearsa la timp si picurata pe camasa sfarai sub fierul incins chiar in momentul in care copilul se trezi cu totul. In acea dimineata, se lua hotararea.
La Liceul A.T. Laurian din Botosani avea loc marea sedinta in cadrul careia urma sa se discute "cazul" Calinescu Mugur, elevul din clasa a XI-a B care impanzise orasul, vreme de o luna, cu inscriptii "dusmanoase" partidului si poporului. .. De cand fusese prins, o data la doua-trei zile, acesta fusese chemat la Securitate, adeseori spunandu-i-se "sa o aduci si pe mama".
Continua ceea ce ofiterii numisera in "planul de masuri", intocmit imediat dupa prinderea lui in flagrant in noaptea de 18 spre 19 octombrie 1981, "influentare pozitiva". "Influentarea" mergea in paralel cu urmarirea atenta a "obiectivului", care primise numele de cod Elevul. Discutiile din casa ale lui Mugur cu mama continuau sa fie inregistrate, ca si convorbirile telefonice.
In cateva randuri, drumurile prin oras ii fusesera atent urmarite de cei de la filaj, iar trei dintre colegii sai fusesera "convinsi" de locotenentul Sarbu, care preluase dosarul de urmarire informativa de la impulsivul colonel Boboc, sa fie cu ochii (si urechile) in apropierea lui.
In sala de consiliu a liceului, treisprezece tovarasi incruntati o masurau pe Rodica Uncescu fosta Calinescu, in taiorul ei visiniu, cu mainile impreunate crispat deasupra posetei din poala si abia abtinandu-se sa nu izbucneasca din nou in plans. Mugur, langa ea, cu privirile in pamant, isi privea varfurile pantofilor, indelung cremuiti si lustruiti cu un ceas in urma, cu mintea
