Multi dintre romanii veniti la sfirsitul saptaminii trecute pe Dealul Patriarhiei sa se inchine la Moastele Sfintului Dimitrie Basarabov s-au ales cu capul spart, cu miinile sau picioarele rupte. Din cauza imbulzelii, voluntarii de la Crucea Rosie au intervenit pentru a acorda primul ajutor in mai mult de 400 de situatii.
Chestia asta s-a intimplat, care va sa zica, intr-o tara civilizata, chipurile, in anul de gratie 2008. La prima vedere, te pocneste risul citind in ce hal de disperare au ajuns romanii. Chestiunea asta cu moastele nu-mi miroase deloc a bine. Cel putin in ultimii ani, buluceala la diverse moaste a ajuns sport national.
Doar ce s-a incheiat procesiunea de la Iasi, cu moastele Sf. Parascheva, ca a aparut alta, despre asta de la Bucuresti este vorba. In capitala, dupa cum am zis mai sus, s-a lasat nasol. Coate, imbrinceli si piedici aplicate la modul profesionist. Imaginati-va, daca s-a lasat cu miini rupte, inseamna ca acolo s-a jucat dur, tataie! Mosi si babe care, altfel, se vaita ca-s cu sanatatea in piuneze, dau dovada de o vigoare iesita din comun, atunci cind vine vorba de pupat moaste.
Se vede treaba ca romanii sint disperati in ultimul hal daca au ajuns sa-si puna toate sperantele in credinta. Ei nu mai cred ca autoritatile le vor rezolva problemele si nu au incredere in justitie ca le va face dreptate. Cei care sufera de boli nu mai cred de mult in sistemul sanitar, in medicii providentiali, care sa-i insanatoseasca. Nu, singurul care poate sa le rezolve problemele de sanatate sau financiare, de orice fel, este Dumnezeu. E grav daca s-a ajuns ca zeci, poate chiar sute de mii de romani sa creada acest lucru. Mai, nu stiu cum se face, dar in tarile civilizate din Europa nu am auzit ca lumea sa se buluceasca in biserici, sa fie disperata sa se puna in genunchi, ca sa se roage. Relatia europenilor cu Dumnezeu este
