Cunoasteti culmea inotului, probabil: sa inoti cu o mana, iar cu cealalta sa dai din picioare. M-am lovit de ceva asemanator intr-una dintre ultimele plimbari pe care le-am facut in toamna asta prin Herastrau: un el si o ea mergeau de mana, iar cu cealalta mana vorbeau (sic!), fiecare, la telefonul propriu.
"Iata-i pe noii swingeri", mi-am zis, "cu una de mana si cu alta la telefon." Apoi am stat stramb si m-am intrebat drept: ce-i "mana" pe ei in lupta? De ce mai ies cu cineva in parc daca nu vorbesc cu respectiva persoana?
Avem o problema de comunicare: nu putem discuta cu cineva decat daca respectiva conversatie se face prin intermediul unui device - fie el telefon, camera web sau cine stie ce alte gizmo-uri si minunatii tehnologice. Comunicam azi mai mult ca oricand, spun Steve Jobs, Sergei Brin si toata floarea cea vestita de iutubi si maispeisi. Eu zic ca e doar o aparenta. Avem mai multe mijloace de comunicare, dar nu avem mare lucru de comunicat. Dar nici asta nu-i o problema, fiindca suntem ajutati cu glumite, filmulete, pozute care incing virtualul 24 de ore din 24.
E drept, distantele au disparut: poti fi in legatura cu oricine, oriunde in lume. Prietenii plecati in SUA si Canada imi "scriu" in fiecare zi: bancuri, glumite, filmulete, pozute si alte chestii dragute, cu smiley in coada si multe semne de exclamare in casuta cu Subject.
Interesant e ca despre amicii respectivi nu mai stiu mare lucru: in ce oras stau, unde lucreaza, daca au sau nu copii, daca le-a fost frica de uraganul Ike mai tare decat de Katrina sau daca ii afecteaza criza bancilor ori incalzirea globala. Nu stiu fiindca textul din mesajele noastre e textul bancurilor sau sunt cuvinte scurte precum COOL, SUPER, F TARE pe post de comentariu la vreun filmulet, pozuta, chestie etc. De fapt, cine mai scrie azi scrisori (mai stie cineva ca genul epistolar a fost
