Dacă nu sîntem doar simpli miştocari…
Aţi auzit de Obasi…? Da’ de Ibisevici? Da’ de Damba Ba? Sîmbătă i-am văzut de-adevăratelea într-un film uşor incredibil, în care Hoffenheimul lor avea 3-0 în primele 30 de minute împotriva Hamburgului. Hamburgul Urzicenilor, unul din crocodilii Bundesligii. Pe primul loc în clasamentul nemţesc, Hoffenheimul ăsta e senzaţia sezonului, venită din adîncul anonimatului, mai ceva decît CFR Cluj, cu un patron miliardar şi un antrenor necunoscut, jucînd în afara comunei lor, precum Otopenii, fiindcă nu au stadion acasă… M-au fermecat: viteză cît pentru 22 plămîni, presing feroce, pase dintr-una, maximum din a doua, căci la antrenamente a treia pasă se sancţionează! Repet: 3-0 în 30 de minute, dar au avut în repriza a doua şi 4-0, ei ştiind ce să joace la asemenea scoruri foarte periculoase… Comentatorii se întrebau ce ar fi făcut Urzicenii cu ei, în loc de Hamburg. Cred că ar fi jucat mai puţin intimidaţi. Căci, la ora actuală, forţa acestor nemţi numiţi Obasi, Ba sau Salihovici stă şi în lipsa lor de renume, în inexistenţa lor în Europa. Nu-i cunoaşte mai nimeni de la vreo tragere la sorţi, sînt neumblaţi şi mai ales neuzaţi de miercuri în miercuri, de sîmbătă în sîmbătă, nici în cupe nici la naţionalele lor.
M-au fermecat, dar nu m-au prostit: ei ţin de un fenomen care străbate azi continentul, de la Atlantic pînă în Urali: marile senzaţii europene - un Hull City în Anglia, un Toulouse în Franţa, un Napoli lîngă Udinese în Italia, NEC şi Groningen în Olanda, pînă la Rubin în Rusia (unde-i Zenitul?) - toate aceste miracole sînt în afara cadenţelor săptămînale, tot mai epuizante, la care sînt supuse eternele favorite şi vedetele lor inestimabile. Obasi ăsta nu riscă să se rupă de două ori pe săptămînă, ca Berbatov sau Kaka sau, de ce nu, Mutu sau Rădoi. Pe Damba Ba încă nu l-a “citit” nimeni ca pe Messi. Dacă nu sîntem s
