Limita dintre judeţele Ialomiţa şi Prahova, în zona comunei Brazii, este lesne de dibuit: în Ialomiţa drumul e de piatră, la vecini este de mult asfalt. Sursa: Petronel Tudor

Prahovenii au un indicator nou-nouţ, la ialomiţeni rugina şi-a făcut din plin datoria pe placa de metal. Tabla ruginită care anunţă şoferii că au trecut în alt judeţ este pusă în mijlocul localităţii, oarecum atipic şi împotriva logicii.

Peste gard, graniţa imaginară trece taman peste coteţul de porci al lui nea Gică, un prahovean de 71 de ani, care iese din bătătură direct pe asfalt şi care-i sigur pe el atunci când e întrebat în ce sat locuieşte. „Aşa e de când mă ştiu. Cred că sunt 100 de ani de când eu sunt prahovean şi vecinii mei sunt ialomiţeni. Ne desparte doar un gard, dar aşa e, la mine-n buletin e Prahova, la ei e Ialomiţa. Eu sunt din satul Movileanca, precum vecinii mei, dar de mers la primărie eu o iau la stânga, ei pornesc la dreapta“, povesteşte prahoveanul Gică Sima.

Dincolo de gardul de plasă ce desparte cele două gospodării, dar şi judeţele, vecina Vasilica pare să ştie mai bine cum e cu împărţeala administrativă a satelor între cele două judeţe. „Aşa a zis el, că e din Movileanca? Nu e adevărat, vă spun eu cum e, eu sunt din Movileanca, el e din Malamuc, el ţine de Prahova, eu de Ialomiţa. Şi eu sunt prahoveancă, am stat câteva case mai încolo, dar acum m-am mutat aici şi mi-am schimbat şi buletinul“, spune mândră Vasilica Iancu.

Case vecine, colegii diferite

Pe uliţa îngustă, disputa legată de limita dintre judeţe se înteţeşte când vine vorba în ce colegiu votează cei doi vecini. „Noi nu ştim, că suntem oameni bătrâni, mergem şi noi la şcoală şi punem ştampila, altceva ce să mai ştim?“, spun sincer oamenii din satele lipite.

Cei bătrâni îşi aduc aminte că, în urmă cu zeci de ani, exista un canal