Vezi galeria fotoOmisiunea familiei Coleman, Timbre4, text si regie: Claudio Tolcachir NETA (New European Theatre Action) este o asociatie adunand laolalta teatre si festivaluri de teatru din centrul si sud-estul Europei. Membrii NETA (printre care se numara si Teatrul National din Bucuresti) se intalnesc periodic - de obicei, in timpul unuia sau altuia dintre festivalurile "proprii" - pentru a-si impartasi noutati, idei, initiative si planuri, dar si pentru a-si examina reciproc, pe viu, fizionomia artistica. O astfel de intalnire a avut loc, la mijloc de octombrie, la Sarajevo, la Festivalul International MESS.

Festival ajuns anul acesta, conform articolelor "promotionale", la a 48-a editie; in ce ma priveste, stiam de el doar de vreo cinci ani incoace si, pana acum, nu-l frecventasem niciodata. Desigur, asta nu spune mare lucru: sincopele in circulatia informatiei sunt, pe simpatica noastra planeta inconjurata de aproape 6.000 de sateliti de telecomunicatii, un accident obisnuit - pe de o parte. Pe de alta parte, cum am constatat pe pielea mea, numele i-a afectat intrucatva festivalului modul de functionare; caci cum altfel decat amintindu-si unul dintre sensurile substantivului engle-zesc mess (dezordine, zapaceala, haos) si-ar putea explica oaspetele faptul ca, o data adus de la aeroport in centrul fermecatoarei capitale a Bosniei si Hertegovinei si instalat (foarte confortabil) la hotel, nimeni nu pare sa se mai intereseze de soarta lui, precum si ca, in afara de directorul festivalului - Dino Mustafic, regizor si, in speta, inspirat constructor de eveniment -, nimeni nu pare apt sa-i furnizeze (decat, eventual, dupa insistente repetate) informatii, materiale documentare, bilete la spectacole s.a.m.d.? Altminteri, la centrul de comanda al MESS, aflat intr-o cladire veche (si purtand, ca majoritatea edificiilor din oras, urmele canonadelor