A trecut deja un an de la plecarea dintre cei vii a lui Florian Pittis, nu doar un mare actor, nu doar un intelectual de mare calibru, ci si un simbol al generatiei '68 in Romania. Pentru cei mai multi dintre cei care l-au cunoscut, Florian Pittis a fost o voce. Una dintre putinele voci care pot fi recunoscute, care dau un ceva aparte si celor mai banale cuvinte. Cand l-am intalnit prima data - era la sfarsitul anilor '70, atunci cand spiritul lui '68 se afla la grea incercare pentru simplul fapt ca liderii revoltelor, sau cei mai multi dintre ei, intrau in politica reala europeana -, n-am avut o replica mai buna la auzul numelui sau decat - a, dumneavoastra sunteti vocea aceea!

Tonul meu fusese admirativ, tonul sau de raspuns a fost iritat. "Eu sunt actorul Florian Pittis, vocea aceea e a mea." Era un om care ducea cu sine povara simbolurilor libertatii unei generatii care la randul sau poarta si astazi povara libertatii de gandire, dar nu si pe cea a libertatii de actiune in lumea cunoscuta de mine. Pittis a purtat toata viata plete. Cand au reprezentat un semn de protest, cand au devenit un gest de eleganta apoi de moda intarziata in partile Dunarii de jos, cand au fost interzise si militia ii ducea cu de-a sila la frizerie pe "pletosi" (marturisesc, am fost si eu unul dintre ei), Pittis a purtat plete si le-a purtat chiar si atunci cand faptul nu mai interesa pe nimeni, dar, mai ales, le-a purtat ca pe o dovada a consecventei. Pittis si-a dorit toata viata sa sa fie un om liber. Poate mai important decat faptul in sine era afirmarea libertatii. Afirmare pe care el o facea in mod public si deliberat. Pentru aceasta libertate a platit de multe ori cu infrangeri personale nemeritate, cu o suferinta bine ascunsa ori cu gesturi generoase care il costau din greu si care uneori sau nu erau intelese sau erau considerate ca stand in firea lucrurilor. Pitt