25 de spectacole, 6 concerte, 7 laboratoare - glasuia trufas-promitator un slogan de promovare a celei de-a XIV-a editii a Festivalului Dramaturgiei Romanesti, ce s-a desfasurat la Timisoara, in perioada 4-12 octombrie. Cele 25 de spectacole au fost grupate in doua sectiuni: Concurs si Satelit. Nu a lipsit niciunul.
Din cea de-a doua sectiune am vazut, in zilele reuniunii, doar doua montari: Cantarea cantarilor, un spectacol dupa texte biblice, regizat de Catalina Buzoianu la solicitarea Asociatiei Culturale Mnemosyne din Marsilia, si Urban Kiss, de la Teatrul National de Opereta din Bucuresti, in regia lui Razvan Mazilu. Multumitoare, insa doar atat. Celelalte trei spectacole erau oferite de principalul organizator al festivalului, Teatrul National din Timisoara. Vazusem anterior doua dintre ele - Boala familiei M de Fausto Paravidino (regia: Radu Afrim) si Trei surori de Cehov (regia: Ada Lupu) - si imi placusera. Nu stiu cum s-au infatisat ele in festival. Unele voci spun ca nu la valoarea de la premiera. Pacat.
Prin calitatea mea de membru al juriului, am fost obligat sa iau parte la toate cele 20 de spectacole din sectiunea Concurs. M-au interesat cu adevarat doar trei si jumatate, dintre care doua si jumatate figureaza si in palmaresul oficial. Este vorba despre Mansarda la Paris cu vedere spre moarte, piesa lui Matei Visniec, montata la Compania Kulturfabrik din Luxemburg de Radu Afrim (Premiul pentru cea mai originala constructie regizorala) mult mai inventiv decat in versiunea clujeana de acum cativa ani, datorata tot lui; valoarea spectacolului a fost confirmata si prin aceea ca actorul ValŽry Plancke, extrem de expresiv corporal, a primit Premiul pentru cea mai buna interpretare masculina. Dar si despre Spovedanie la Tanacu, spectacol regizat de Andrei Serban dupa piesa Tatianei Niculescu-Bran, "managerizat" acum de ICR New York
