Alimentele pierd foarte repede vitamina C sub acţiunea luminii, oxigenului din aer sau prin prelucrare termică. Vom vedea ce trebuie să facem pentru a reduce această pierdere. Vitamina C (acidul ascorbic) este esenţială pentru funcţionarea întregului organism. Participă la metabolismul aminoacizilor, acţionează ca regulator al proceselor de oxidoreducere din celule, fiind foarte importantă pentru formarea dinţilor, cartilagiilor, în refacerea structurii osoase şi în cicatrizarea rănilor. Vitamina C măreşte capacitatea de rezistenţă a organismului faţă de microbi. Cercetările recente au arătat că lipsa cronică din organism a acestui element nutritiv duce la o acumulare de colesterol în ţesuturi şi sânge, pentru că vitamina C are şi rolul de a oxida colesterolul. Carenţa de vitamina C duce la apariţia unei boli numite scorbut. Organismul are nevoie de o anumită cantitate de vitamina C pe care o obţine doar prin alimentaţie. Aproape întreaga cantitate (96%) de vitamina C este obţinută din legume şi fructe. Aceasta se degradează uşor sub influenţa luminii, căldurii şi oxigenului din aer în produşi inactivi biologic. De aceea, este bine ca fructele şi legumele să fie consumate proaspete şi cât mai rar posibil să fie prelucrate prin fierbere sau prăjire. Păstrarea alimentelor Un studiu efectuat cu ani în urmă de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti a arătat că roşiile întregi, ţinute la temperatură obişnuită, îşi păstrează conţinutul în vitamina C minimum cinci zile, pe când cele lovite sau storşite pierd până la 60% din vitamina C în doar 24 de ore. Boabele de mazăre pierd în 12 ore 45% din conţinutul în vitamina C dacă sunt păstrate la temperatura camerei. Cartofii copţi în coajă pierd mai puţină vitamina C decât cei fierţi în apă, iar prin prăjire în grăsimi pierderea este mult mai accentuată. Vitamina C se distruge în cea mai mare parte dacă alimentele sunt