Automobile Dacia a intrat în pauză. Este prima oprire a lucrului la cererea patronatului. Muncitorii vor primi 85% din salariu pentru cele două zile în care au fost trimişi acasă. Joi şi vineri (30 – 31 octombrie 2008), peste fabrica “Dacia” de la Mioveni se lasă liniştea. Presele n-or să mai pufăie, electrozii de sudură n-or să mai licăre, aparatele de măsură şi de control n-or să-şi mai mişte acele, iar şeile încărcate cu Dacii n-or să  mai dea năvală pe poarta fabricii.

Zi de lucru

Miercuri, pe la orele prânzului, parcarea din faţa uzinelor Dacia era ticsită de maşini, asta însemnând că schimbul unu şi personalul administrativ erau prezenţi la datorie. Autobuzele care îi aşteptau pe muncitori să iasă din “şut” erau de mult parcate la peroanele dinainte stabilite.  Din jumătate în jumătate de oră, şei pline cu Dacia Sandero ieşeau duduind pe un tronson din stânga fabricii, coborând panta spre ieşirea în Mioveni. 

Ieşirea din şut

Pe la trei fără zece, atmosfera încă era tihnită. Nea Mihai, vânzătorul de la chioşcul de ziare, îşi părăsise ghereta aşteptând să iasă schimbul: “Dacă fabrica se închide două zile, o să-mi iau şi eu liber. Păi, ce să fac aici, doar n-o să vând două ziare la trei paznici care or să mai vină la lucru?! Oricum, la mine activitatea mare este doar când intră oamenii şi ies de la lucru, adică pe la 5 – 6 dimineaţa şi pe la 3-4 după-amiaza. În rest, e slabă mişcarea. Dar nu-i nimic, că abia îmi mai fac de treabă pe acasă astea două zile.”

Fără să tragă cineva sirena, ca-n “Griviţa roşie”, la ora 15.00, grupuri de muncitori îşi fac apariţia la poarta întreprinderii”.

Sunt veseli, luminoşi la faţă, râd, vociferează şi se înghiontesc în drumul spre staţia de autobuze sau de maxi-taxi.   “Da, suntem liberi mâine şi poimâine. Nu pierdem prea mulţi bani la leafă cu