"Cand e marea joasa, poti vedea cine inoata gol pusca" – iata butada atribuita miliardarului american Warren Buffet (50 de miliarde de dolari de patrimoniu), citata intr-un articol din O Globo. Guru-ul finantelor americane ii arata cu degetul pe cei ramasi in fundul gol, tocmai fiindca el insusi iesise din apa inainte de teribilul reflux financiar. Iar acum asteapta sa cumpere pe nimica toata flote si banci deja esuate sau altele care urmeaza sa anunte ca iau apa la bord. Vazuta din Brazilia, unde ma aflu, criza financiara se face simtita mai cu seama la Sao Paulo, capitala financiara a acestei tari-continent, dar si in numeroase zone industriale. Industria metalurgica inregistreaza deja serioase anulari de comenzi si e nevoita sa incetineasca ritmul. Alte sectoare industriale privesc cu ingrijorare graficul schimburilor si valsul "realului" brazilian, deja multa vreme pompat fortat in raport cu moneda americana.
Presedintele Lula, desi foarte popular, e criticat pentru masurile inca timide de a sustine cu fonduri de stat cateva "banci mici". Nu exista banci mici sau mari, exista doar banci solvabile si insolvabile, replica opozitia. Toata comentariile sunt insa admirative cand e vorba de premierul britanic Gordon Brown, singurul care a gasit primele solutii concrete pentru a limita dezastrul mondial. Unii il compara cu Churchill, excelent in momente de criza. Toata lumea este insa de acord ca viitorul inca rezerva surprize. Criza s-a globalizat, un tsunami de panica poate izbi oricand si oriunde.
Dinspre nordul continentului, criza a traversat spre Brazilia, simultan cu criza exportata din Europa. Intr-un prim moment, a dominat aici sentimentul de revolta neputincioasa. Comentatorii si-au amintit ca Lula isi exprima de ani de zile temerea ca primejdiosul joc speculativ al ipotecilor americane ar putea atinge si tarile aflate in plin avan
