Iaca întâmplare: tocmai pe când aşteptam cu nesaţ apariţia unor romane semnate de Filip Florian, Daniel Bănulescu, Stelian Tănase, Ioan Groşan şi Florin Iaru, am avut surpriza unui nou Adrian Sângeorzan! Sursa: Sorin Antonescu
Nu i-am citit povestirile de debut şi nici versurile din 2003, dar i-am comentat cu fervoare „Circul din faţa casei“ (2006), apărut la Curtea Veche, ca şi romanul de acum, „Vitali“. Dacă în „Circul...“ se puteau presupune o seamă de situaţii autobiografice - remarcabile prin prospeţime, tandreţe, sinceritate, pe scurt: substanţă sufletească (marfă rară în prezentul nostru narativ) -, „Vitali“ este o ficţiune totală, nu fără o anume agendă politico-metaforică, delectabilă, însă, de la un capăt la altul, în ciuda capitolului irakian, care putea foarte bine să lipsească. Dar s-o luăm pe firul apei.
Adrian Sângeorzan (54 de ani, bistriţean, absolvent de Medicină la Cluj, stabilit în 1990 la New York, unde-i medic specialist în obstetrică-ginecologie) construieşte în ultimă instanţă o frumoasă parabolă a relaţiei ruso-americane: energia ambivalentă, pozitivă, dar nu fără încărcătură demonică, a vitalismului slav se revarsă (autodistructiv) în marea tuturor libertăţilor americane. Graţie, însă, teribilei forţe de absorbţie şi digerare a sistemului, ceea ce ameninţa să se spulbere prin inserţie nocivă se vindecă forţat, se înţelepţeşte şi devine o imagine a triumfului pe toate planurile.
Să mă explic.
„Vitali“ este romanul maturizării forţate - în regim de risc, furie şi cu spectrul eşecului - a unei adolescenţe potenţial livrate împlinirii şi ratării, deopotrivă. La 15-16 ani, Vitali Ahmatov - natură puternică, ins coleric, musculos şi bătăios, dar sensibil, loial şi generos, lesne ispitit de alcool, droguri şi sex în năucire, căzând periodic în somnuri narcoleptice de câteva zile - îşi vede iubita