Crima pentru care romul a fost condamnat umbreşte şi acum viaţa familiei sale şi a vecinilor din oraşul natal. Sursa: Codrin Prisecaru

În „ţigănia“ din Avrig, Sibiu - cum numesc localnicii partea de oraş unde s-au adunat romii şi şi-au ridicat ori vile cu fresce exterioare, ori barăci ce zac într-o rână - familia unui presupus ucigaş trăieşte la nici două sute de metri distanţă de martorul care l-a dat pe mâna poliţiei.

Membrii familiei lui Romulus Mailat se uită cu ciudă, câteodată, când pe uliţă trece Emilia Neamţu, martorul-cheie în procesul intentat acestuia. Aceeaşi Neamţu pe care italienii o căutau disperaţi să se prezinte la proces. Ea stă însă bine-mersi în Avrig, România, şi zice că, dacă italienii voiau să meargă la Roma, trebuia s-o plătească pentru munca pierdută în perioada asta de toamnă, să-i dea cazare, masă şi să vină s-o transporte cu elicopterul până în sala de judecată.

„L-o dus ca pe Cristosăla din cer“

Noroi pe jos, lemne aruncate aiurea şi, în spate, un bordei din scânduri pare să se prăbuşească sub greutatea unei antene satelit. De nicăieri, răsar vreo şase potăi care se agită. „Mi-e milă să-i omor...“, precizează Cornel Tincu, tatăl vitreg al lui Romulus Mailat, ca un fel de asigurare că prin părţile alea nu se nasc doar suspecţi de crimă.

Viaţa familiei lui Mailat nu a fost niciodată una roz, spune Cornel. Dar, de un an, de când cu „situţia asta“ - aşa defineşte el moartea Giovannei Reggiani - cam multă lume le-a întors spatele. N-au apă în curte, nu le dă primăria nici ajutor social, nici nu-i angajează nimeni. Lumea e rea, vine explicaţia, mai ales că a şi vuit peste tot de crima din Italia. „Ură personală, asta e“, trage concluzia Cornel. „Atâta, numai familia asta are de suferit, a lui Mailat. Zic toţi că ăsta o făcut crimi, o fost zgomot în toată Europa. Când l-o luat cara