Una dintre cele mai longevive emisiuni împlineşte 80 de ani şi rămâne o reţetă de succes. Ascultătorii radioului public fac în fiecare seară o incursiune în lumea teatrului, fără bilet. Sursa: Cosmin Marinescu Studioul T2 „George Constantin“ al Societăţii Române de Radiodifuziune freamătă de viaţă. Actori de renume au coborât de pe scena unde erau aclamaţi, au renunţat la aplauze şi s-au adunat într-o încăpere mică, cu pereţi îmbrăcaţi în lemn, pentru a crea o poveste destinată unui public tăcut, dar numeros - cel al teatrului radiofonic.
Se înregistrează „Am fost duşman al poporului“, povestea Lăcrămioarei Stoenescu, o fetiţă de 10 ani care, după arestarea tatălui în regimul comunist, este deportată împreună cu familia şi supusă unei discriminări atroce. Actriţa Manuela Ciucur joacă rolul fetiţei - Lioara, Maia Morgenstern este mama - Manuela, iar Adrian Păduraru îi dă viaţă tatălui - Corneliu Stoenescu.
Necuprinse în scenariu, câteva elemente de decor sunt martori discreţi ai demersului artistic: scaune şubrede, un pian, difuzoare, măsuţe de lemn şi cizmele Maiei Morgenstern părăsite sub masă. Cu picioarele goale pe duşumea, actriţa şi-a luat în primire microfonul. „Ce să facem acum?“, întreabă cineva, după ce se adună toţi actorii. „O piesă de teatru“, răspunde prompt Adrian Păduraru. Zis şi făcut.
Microfoanele „prind“ frământările interioare
La înregistrări, zgomotul e cel mai mare duşman. Microfoanele surprind, odată cu replicile, orice sunet străin, care poate da peste cap o secvenţă perfectă. Pentru actori, cel mai dificil este să manevreze foile scenariului, care foşnesc la orice mişcare. Stomacul poate deveni, şi el, un impediment. „Staţi că chiorăi!“, avertizează Maia Morgenstern, şi becul roşu de înregistrare aşteaptă semnalul ei. „Secvenţa a fost bună, dar s-a auzit un foşnet, trebuie să reluăm“
