Înconjurate de iarbă şi de dealuri, cu holuri lungi şi lumină obscură, cu uşi care abia se mai ţin în balamale şi ferestre printre care şuieră vântul, cu grupurile sanitare în aer liber, unele fără intrare şi fără acoperiş, şcolile din satele Cruşeţului gorjean strigă după investiţii şi bat obrazul celor care dirijează banii Educaţiei.În centrul comunei, chiar la drumul principal, în satul cu acelaşi nume, şcoala în care învaţă circa jumătate dintre elevii din Cruşeţ concurează cu instituţiile de profil din oraşe: renovată, cu acoperiş nou, geamuri şi uşi din termopan, gresie, mobilier şi grup sanitar moderne. În ultimii ani, fondurile alocate şcolilor au luat drumul acestei structuri, în funcţie de numărul de elevi, după cum explică autorităţile locale. Reversul medaliei însă este demn de un film din anii ’70, poate şi pentru că băncuţele în care stau cei mici au fost concepute şi lucrate cam tot pe-atunci. Localurile de învăţământ din Maiag 1 şi 2, Mierea Pârău, Urda, Slăvuţa 1 şi 2, Văluţa sau Marineşti, aruncate pe dealurile Gorjului, aduc mai degrabă a nişte magazii decât a instituţii de învăţământ.

Cu apa sub nas Dumnezeu să vă binecuvânteze! Bine aţi venit! Maiag, opt kilometri. Un drum lat şi lung - o bucată asfaltată, o bucată piatră şi drum de ţară, se lasă pe stânga după ce ieşi din Melineşti. Pe dreapta, case, pe stânga - case, unele cocoţate pe coastă, altele vârâte în văi. După câţiva kilometri, din spatele unui gard din beton se aud vocile unor copii. O clădire veche, dar proaspăt vopsită, se ridică la câţiva metri de poartă. „Şcoala primară cu clasele I-VIII - sat Maiag, comuna Cruşeţ, judeţul Gorj“. De fapt, nu mai sunt demult clase de gimnaziu pentru că nu mai sunt aşa mulţi prichindei. Au rămas doar grădiniţa şi ciclul primar. 15 copii pentru prima structură, 17 pentru cea de-a doua. Elevii mai mari merg la unitatea centrală din satul Cr