Drumul de la un meci între două echipe înfiinţate după Al Doilea Război Mondial şi titlul de „eternul derby“, dobândit în timp de întâlnirile Dinamo - Steaua, este unul încâlcit şi deloc curat.

Echipele Armatei şi Internelor au dominat prin orice mijloace fotbalul românesc din anii ’50 şi până azi. Racolări de jucători, manevre la arbitri, „mahalagisme“, tot spectacolul pe carel vedem azi înainte de „singurul derby al Ligii I“, datează, de fapt, din anii ’50.

Personajele s-au schimbat, metodele - nu. Stenograma secretă a unei şedinţe a Secţiei Propagandă şi Agitaţie din cadrul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, din anul 1953, ne arată acum începuturile brutale ale acestor două echipe de sorginte sovietică.

„Arbitrii sunt terorizaţi de către ofiţerii de la CCA şi Dinamo. Ofiţerii stau pe marginea terenului şi îi înjură pe arbitri ca la uşa cortului“, spunea, în cadrul respectivei şedinţe, Manole Bodnăraş, membru al Secţiei de Propagandă şi Agitaţie.

Nebunia din anii ’80

„În documentele oficiale trimise de Dinamo la Comisia Centrală de Fotbal (n.r. - actualul FRF) se afirmă că CCA cumpără arbitrii. La rândul său, CCA, respectiv tov. Nicolae Ceauşescu (n.r. - viitorul dictator, pe atunci responsabil de Ministerul Apărării) şi Mănescu spun că Dinamo cumpără arbitrii“, dezvăluia Alexandru Bârlădeanu în aceeaşi şedinţă. Ulterior, de Steaua s-a ocupat însuşi Valentin Ceauşescu, fiul dictatorului.

În anii ’80, ultimul deceniu al dictaturii comuniste, rivalitatea dintre Steaua şi Dinamo a luat o altă turnură. Antrenorul Viorel Mateianu, de la FC Bihor, a fost acuzat că a încercat să dea o lovitură de stat în 1988, pentru că a jucat corect un meci cu Steaua. Despre Dinamo se spune că a retrogradat Poli Timişoara în acelaşi an, pentru că bănăţenii au învins în meciul direct. Jucători