La Frankfurt, acum trei săptă- mâni, Turcia a fost invitat de onoare.
Acolo am aflat şi că, în 2010, Istanbul va fi capitală europeană a culturii. O nouă ofensivă se abate asupra lumii.
Istanbul e o ţară în sine, cu cei 6,5 sau 10, sau 18 milioane de locuitori, în funcţie de cine îţi răspunde la întrebare. Şi dacă mai întrebi unde e centrul, primeşti tot mai multe răspunsuri. în Taksim, în zona comercială sau în Sultanahmet, la Moscheea Albastră. De ieri, 1 noiembrie, centrul magicei metropole poate fi şi la târgul de carte. Un târg respectabil aflat la a XXVII-a ediţie.
Cu două ore înainte de deschidere, în piaţa Taksim, autobuzele plecau unul după altul spre târgul aflat la o oră distanţă, încercând cu disperare să reducă o coadă uriaşă de viitori vizitatori. Ţinând cont de cum arată la noi prima zi de târg, nu pot să spun decât: Bravo!
NOI. Standul României, la fel de roş ca la Frankfurt, mai mic şi mai cochet, deschis pe două laturi şi înconjurat de Armenia, Macedonia, Rusia şi Cuba. ICR-ul, un pic mai departe. De ce cele două spaţii româneşti nu sunt unul lângă celălalt? Oricum, scorul la pauză ICR - MCC 0-1. Ieri, la ora deschiderii, standul ICR nu era gata şi cărţile se aflau în pungi.
CIFRE. Patru pavilioane însumând 60.000 de metri pătraţi. 550 de editori prezenţi şi 262 de instituţii de cultură din Turcia şi străinătate. Număr estimativ de vizitatori 350.000, dar pentru 9 zile, dintre care două weekenduri. (Ar fi o idee şi pentru România?) Când am aflat că numărul editorilor înregistraţi în Turcia se apropie de 100.000, am rămas fără replică.
Şi la final de expediţie, înainte de a pleca spre aeroport, mestecând tacticos un file de macrou la grătar pus într-o chiflă, alături de felii de roşii, ceapă şi castravete, nu pot să nu îl citez pe Bogdan Teodorescu, din volumul „54/24:“ „
