Nu mă întreabă nimeni dacă-mi mai place sau nu să trăiesc în Bucureşti. Cu atît mai puţin dacă, fiindcă cutare vrea să cîştige la repezeală bani (mulţi) ori crede că aşa ar fi mai frumos (!), demolarea unei clădiri sau intervenţia prostească asupra ei nu strică înfăţişarea unui cartier care, pînă acum, a rămas apropiat de tradiţia altei vîrste a oraşului.

Unii ştiu ce fac, fără să le pese, iar altora nici nu le trece prin cap că fac ce nu se cuvine.

Pe strada Academiei, chiar lîngă Facultatea de Arhitectură, se găseşte Biserica "Dintr-o zi", nume care vrea să spună ce repede s-a clădit ea. O zi din anul 1702. Domnea pe atunci Constantin Brâncoveanu. Soţia sa, doamna Maria, al cărei frate, Pană Negoescu, a fost ctitorul Bisericii Enei de alături (dărîmată în 1977, pentru a face loc unui bloc), a pus să se ridice această bisericuţă, care, refăcută în 1827, a fost de curînd destul de bine restaurată. Parohul, gospodar, se vede, a împrejmuit cu un gard de fier grădiniţa din jur, ca să n-o mai spurce gunoaiele aruncate de trecători care n-au respectul faţă de un sfînt lăcaş, nici pe acela faţă de un monument al trecutului. Dar nu s-a mulţumit numai cu atît. Pridvorul se deschidea prin arce, în stilul caracteristic pentru arhitectura din Muntenia secolului al XVII-lea. Aceste arce au fost închise cu termopan, desigur "ca să nu tragă corentul"! Totul e curat, tencuit, parcă ar fi fost construit ieri. Cine, părinte, a dat voie Sfinţiei Tale să faci aşa o batjocură cu biserica Măriei Sale pe care o ai în pază?

Aici nu e altceva decît ignoranţă, dar, pentru Dumnezeu, cum poate îndrăzni

cineva să se atingă de un monument istoric, fiind lipsit de competenţa specialistului? De altfel, bunul simţ era de ajuns pe vremea cînd nu erau experţi. Asemenea nenorociri se întîmplă şi în altă parte. La Lungani, sat nu departe de Iaşi, dar sărac şi izolat, era