Adevăratul test al aptitudinilor politice ale lui Obama preşedinte va fi capacitatea sa de a recunoaşte că America e totuşi o ţară profund conservatoare. Dacă echivalentul politic al unui meteorit gigantic nu atinge Pământul până miercuri, susţinătorii democraţilor din SUA, împreună cu aproape toată lumea civilizată, vor cânta osanale noului preşedinte-ales. Ei se vor aştepta ca administraţia Obama să implementeze planul de redistribuire a averilor, să extindă reglementarea pieţei financiare şi să îmbrăţişeze multilateralismul în politica externă.

Dar noii conducători şi aliaţii lor de peste hotare ar trebui să îşi tempereze retorica, să atenueze aceste aşteptări şi să-şi înfrâneze tendinţele cele mai sălbatice. Greşeala în care mapamondul ar putea cădea uşor este să creadă propaganda stângii, şi anume că un vot pentru Obama este un vot pentru transformarea ţării într-un paradis social-democrat.

Poate cea mai bună dovadă în sprijinul acestei afirmaţii este rezultatul probabil de marţi. Cursa prezidenţială este mai strânsă decât are dreptul să fie.

Este sfârşitul unei preşedinţii ce a durat două mandate, când ţara este însetată de schimbare. Avem o economie care a alunecat, cu o sincronizare aproape perfectă pentru democraţi, în ceea ce pare a fi o mare recesiune şi o criză financiară cum nu s-a mai văzut de 75 de ani.

Avem o mare nemulţumire privind poziţia Americii pe plan mondial, o dezaprobare pe scară largă privind cel mai mare eveniment de politică externă din ultimii 10 ani, condus de republicani, războiul din Irak şi o stare vecină cu alarma privind perspectivele de succes ale celuilalt război, din Afganistan. (…)

Avem un candidat democrat care a strâns de două ori mai mulţi bani decât cel republican şi avem mass-media, care s-a autodepăşit  în obedienţa faţă de candidatul de centru-stânga,