● Nicolaus Cusanus, Pacea între religii, prefaţă de Anca Manolescu, traducere din latină de Wilhelm Tauwinkl, note de Wilhelm Tauwinkl şi Anca Manolescu; Despre Dumnezeul ascuns, traducere din latină şi note de Bogdan Tătaru-Cazaban, Editura Humanitas, 2008.
Se cuvine salutată apariţia acestor două mici tratate cusaniene, care au trezit şi vor trezi interesul tuturor cercetătorilor în istoria religiilor din comunitatea de limbă română, aşa cum neîndoios trebuie că au făcut-o - apărute la aceeaşi editură şi de asemenea prefaţate de Anca Manolescu - tratatele lui Eckhart traduse din germana medievală de Gabriel H. Decuble (Despre omul nobil, cupa din care bea regele). Fără a intra aici în detaliul netăgăduit consistent al desfăşurării lor, am dori să punctăm cîteva dintre temele care ar ilustra - şi e meritul celor ce se consacră cu consecvenţă acestor studii - necesitatea de a ne întoarce la asemenea texte. Chiar şi cînd pasiunile şi competenţele ne-ar fi mult depărtate de Occidentul medieval.
Aceste două scrieri - un tratat redactat după toate probabilităţile chiar în 1453 şi un opuscul din 1444 - sînt printre cele mai cunoscute pagini ale cardinalului şi unele dintre cele care au avut un ecou redutabil (foarte tardiv, ce-i drept) printre istoricii religiilor. Vom spune întîi de toate că o bună parte din energia contemplativă de substrat tipic monoteist - cea care face, pentru Cusanus, ca amplasarea in rituum varietate să nu compună un detur prodigios în rătăcire, ci tocmai capacitatea de a contempla, apoi de a ordona şi investiga - va trece, cîteva secole mai tîrziu, în energia fondatoare a istoriei religiilor. Cu acest plural desprins de abac şi etnie, în care genitivul nu face sens giratoriu şi care avea să rămînă perfect funcţional, istoricii religiilor aveau să descopere că una dintre preistoriile însemnate ale disciplinei s-a construit prin sch
