Regizorul supranumit Domnul Radio lucrează de 60 de ani în radio şi a realizat peste 1.000 de emisiuni. Sursa: Vlad Stănescu
Vladimir Ionescu, rebotezat Ion Vova de către Lucia Sturdza Bulandra, s-a născut la Berlin, pe 30 septembrie 1917. La acea vreme, pentru România, radioul era doar o fantezie a începutului de secol, concretizată abia în 1928, când, pe 1 noiembrie, avea loc prima transmisiune a Radiodifuziunii Române. Actor, regizor artistic şi realizatorul a aproape 1.000 de emisiuni, Ion Vova lucrează la Radio România de-o viaţă, continuând să colaboreze cu Redacţia Teatru şi după pensionarea din 1977, care n-a fost decât „o chestie birocratică“.
Pentru el, teatrul radiofonic nu mai are niciun secret. Ascultă radio de când se ştie. Din epoca aparatelor cu galenă şi cască ţine minte transmisiunile de război, iar din cea a „cutiilor cu butoane“, şlagărele interbelice. Apoi a apărut tehnica înregistrării pe banda magnetică, prin anii ’50. Chinurile emisiunilor în direct au fost înlocuite cu obsesia regizorilor pentru perfecţiune şi detaliu, urmată de o altă maladie: inovaţia.
„Vulgaritatea e marea decadenţă a radioului“
„Mentalitatea modernă din radio nu prea respectă valorile. Se caută noul, fără niciun fel de suport. Arta, dacă nu are suportul tradiţiei, nu are viitor. S-a pierdut mult. La ora actuală, s-a alunecat în vulgaritate. Acum, expresiile de pe stradă se aud pe scenă, asta e marea decadenţă a teatrului din zilele noastre. Libertatea democratică este, de fapt, o libertate haotică“, punctează regizorul lucrurile care ameninţă, în prezent, farmecul inconfundabil al eterului.
„După înfiinţarea postului naţional de radio, regizorul Victor Ion Popa a pus bazele secţiei de teatru radiofonic. El cunoştea bine şi teatrul radiofonic din străinătate. La francezi era sub o formă mai mult de conversaţi
