Două vorbe despre Pickle, căţelul care a descoperit ceea ce nu a putut găsi Scotland Yard-ul: World Cup Trophy
Sînteţi dresor de căţei. V-aţi obişnuit cu cerinţele clienţilor, aşa că nu vă mai miră nimic. Unii vor ca cei mai buni prieteni ai oamenilor să le aducă ziarul. Treabă simplă. Alţii, vînatul. Nici aici nu pare a fi vreo problemă. “Ar putea să-mi urmărească soţul şi să vadă dacă are o amantă?”. Costă, dar se aranjează. Chestiunile alea cu trasul săniilor, iarna, pline de copii mici sau ajutatul orbilor pe la intersecţii sînt “seminţe”. Dar dacă, într-o bună zi, rugămintea ar suna: “Puteţi face în aşa fel încît cîinele meu să-mi aducă, la o simplă comandă, o Cupă Mondială acasă?”
“Eşti dilău? Nu te mai las să plimbi cîinele afară!”
Acum 42 de ani, într-o seară de duminică, martie, undeva în Nordwood, sudul Londrei. David Corbett iese pentru două minute să dea un telefon, chiar vizavi de casă. Dacă tot scoate capul la aer, zice să-l ia şi pe “Castraveciorul murat”, căţelul său de patru ani. Bagă o fisă, bagă două şi formează numărul. Pickle ia foc lîngă maşina unuia dintre vecini. “Ce Doamne Iartă-mă o avea şi ăsta? Stai, bă, să termin aici!” Dar patrupedul e fiert. Trage de un pachet făcut din nişte ziare, dar e clar că prada e mult mai grea. Lasă receptorul şi desfaaaaaa…Aoleo, Sfinte Edward,ce e asta? O statuetă din aur masiv, infăţişînd o femeie care ţine în mîini un fel de platou pe care apar nişte nume de ţări: Uruguay, Germania, Brazilia…David ”rupe” uşa de la intrare şi, gîfîind, îi spune soţiei: “Am găsit Cupa Mondială! Am găsit Cupa Mondială”. Femeia, cea mai anti-sport soţie din istoria omenirii, trebăluieşte prin bucătărie. Nici nu se uită la el cînd dă replica: „Eşti dilău? Nu te mai las să plimbi cîinele afară noaptea!”
A murit încercînd să prindă o pisică!
Istorioara e cunoscută. În martie 1966, cu puţină vreme în
