In primavara anului '90, Piata Universitatii gemea de golani cu ecusoane de carton in piept si diplome universitare acasa. In Piata Libera de Comunism, infierata cu „mai animalule“, sute de mii de oameni, pentru care Revolutia n-a fost nici comanda de la centrala, nici eveniment TV, au avut pentru cateva saptamani, impresia de reala schimbare. Unii dintre „golanii“ cu capete si inimi sangerand dupa mineriada din '90, au luat drumul strainatatii. Arhitectul Dragos Trica (45 ani) este unul dintre acestia. Dupa 18 ani de asteptare, el a primit in sfarsit cetatenia germana. Cum, de ce asa tarziu si cat a costat, ne spune el insusi intr-un interviu exclusiv.
Dani Rockhoff: Dragos, tocmai ai devenit cetatean german. Cand s-a intamplat asta?
Dragos Trica: Dupa exact 18 ani si o luna de la venirea in Germania. M-a costat 255 de euro cetatenia, cate 100 de euro cursul de integrare si cel de limba, 30 de euro Zertifikat Deutsch. De cursul de 600 de ore de limba germana am scapat, din motive evidente. Mi-a trebuit si cazierul, asigurarea de sanatate si de pensie, ca si dovada venitului pe ultimele trei luni. Pot sa ma laud ca, la testul de limba, am avut 298 de puncte din totalul de 300.
D.R.: Felicitari. Insa de ce asa ti-au dat nemtii cetatenia asa tarziu?
D.T.: E o poveste lunga, care a inceput in anul 1990, in luna iulie. La o luna dupa venirea minerilor la Bucuresti. A urmat o intreaga odisee: cererea de germanitate, cererea de azil, respingerea uneia, respingerea celeilalte. Apoi, renuntarea la cetatenia romana.
D.R. Renuntarea la cetatenia romana a fost o solutie de ramanere in Germania?
D.T. Nu numai din motivul asta am renuntat la cetatenia romana. Am facut-o in cursul procedurii de germanitate, care s-a complicat, deoarece am sosit in Germania cu o luna mai tarziu dupa ce s-a pus in vigoare o lege noua, c
