De cîte ori s-a întîlnit cu românii din străinătate, preşedintele Traian Băsescu, asemenea unui tată grijuliu, s-a interesat dacă au tot ce le trebuie pe acolo şi i-a invitat să se întoarcă în ţară. "E nevoie de dumneavoastră acasă" - le-a spus preşedintele, mulţumindu-le totodată pentru banii trimişi în ţară, care fac din ei un fel de "investitori străini" de mare forţă. Ce a încercat preşedintele cu puterea cuvîntului a încercat Guvernul prin organizarea, în Italia şi în Spania, a unor burse pentru locuri de muncă. Unele firme româneşti - în special din domeniul construcţiilor - sînt dispuse să-i plătească pe lucrători "ca în Occident", pentru a-şi asigura forţa de muncă necesară. Dar bursele n-au prea avut succes. În fine, în stilul său caracteristic - afişînd un optimism prost jucat şi făcînd promisiuni la grămadă - Mircea Geoană, liderul opoziţiei, a spus că, dacă PSD ajunge la putere, va da 25.000 de euro fiecărui român care revine în ţară. Rămîne de văzut dacă românii care stau de ani întregi în Spania ori Italia şi pun ban lîngă ban vor fi impresionaţi de această sumă.

Concetăţenii noştri care au plecat la muncă în Europa devin, tot mai mult, un fel de problemă specială pe agenda politicienilor. S-a creat şi un post de înalt reprezentant guvernamental care să "se ocupe" de ei, se fac campanii în Spania şi Italia, se trimit profesori români acolo unde comunităţile sînt mai numeroase, s-au construit biserici româneşti prin mai toate ţările europene.

Evident, există şi o miză electorală la mijloc. Dar, dincolo de ea, începe să se constituie o "a doua Românie" cu domiciliul temporar în străinătate. E altceva decît diaspora de dinainte de 1989. Cei plecaţi pe vremea comunismului, exilaţi din motive politice sau nu, au trăit ani în şir cu teama de braţul lung al Securităţii, s-au integrat mai bine sau mai rău în ţările în care au ajuns, au evitat,